20
April , 2018
Friday
La 10 aprilie 1839, la Sigmaringen, se năștea Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig, al doilea ...
Uniunea Europeană s-a aflat în ultimii ani în faţa unor provocări majore, de toate felurile ...
În acest moment al evoluţiei sistemului mondial, nimic nu mai aparţine unui stat, unui popor ...
În vremuri grele, naţionalismul radical şi reprezentanţii săi „prosperă”: de la dreapta antiimigraţie până la ...
Carei, 1944 La 23 august 1944, România ieşea din alianţa cu Puterile Axei, înceta unilateral războiul ...
[caption id="attachment_4465" align="alignleft" width="300"] Iuliu Maniu[/caption] Iuliu Maniu a fost unul din cei mai de seamă ...
S-au împlinit 135 de ani de la naşterea celui mai mare sculptor român, geniu creator ...
Statele Unite şi Franţa, două mari centre ale lumii occidentale, una – superputere absolută, cealaltă – prin excelenţă redutabil ...

Articole din categoria ‘Istorie şi adevăr’

NICOLAE IORGA, CĂLĂTOR PESTE HOTARE -Mesager al românismului şi mândriei naţionale

Reporter: editura April - 20 - 2018 Comments Off on NICOLAE IORGA, CĂLĂTOR PESTE HOTARE -Mesager al românismului şi mândriei naţionale
Călătoriile ilustrului cărturar Nicolae Iorga nu au fost excursii de agrement sau de destindere. ,,A cunoaşte’’ şi ,,a cerceta’’ au fost vorbele pe care le-a conjugat în viaţa sa reală, trezind şi stimulând în complexa sa personalitate pe scriitor şi pe istoriograf.

Nicolae Iorga calatorind

Cărturarul itinerant Nicolae Iorga a prestat, în deplasările sale în ţările bătrânului nostru continent, un travaliu ştiinţific de excepţională însemnătate pentru a descoperi şi cerceta documente, manuscrise, izvoare istorice în bibliotecile şi arhivele europene referitoare la afirmările şi contribuţiile spiritului românesc în desfăşurarea istoriei universale.


De asemenea, se cuvine evidenţiată prodigioasa sa activitate publică: cursuri ţinute în prestigioase Universităţi europene, conferinţe publice, iniţierea de asociaţii, instituţii, expoziţii şi diverse manifestări oficiale, graţie aportului său direct în scopul promovării valorilor româneşti peste hotare şi integrării lor în circuitul internaţional.

Aprecierea din partea străinătăţii şi-a găsit expresia elocventă în chemarea lui Nicolae Iorga ca membru în sânul a 31 de înalte instituţii de cultură din Europa, dintre care vom enumera câteva: ,,membru străin’’ al Societăţii Regale pentru documentele privitoare la istoria Scandinaviei; membru corespondent la Ateneo Veneţia; membru corespondent al Institutului Franţei; membru corespondent al Academiei de Litere şi Ştiinţe din Neapole; membru asociat al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte din Lyon; membru corespondent al Academiei de Istorie din Stockholm şi membru al Academiei din Cracovia; doctor, ,,honoris causa’’ al Universităţii din Geneva şi al Facultăţii de Teologie protestante din Paris; Universitatea din Oxford îi acordă titlul de doctor ,,honoris causa’’; Universitatea din Paris îi acordă titlul de doctor ,,honoris causa’’; Universitatea din Bratislava îl proclamă ,,doctor honoris causa’’ iar Academia ,,degli Arcadi’’ din Roma îl alege membru corespondent.

Nicolae Iorga decorat in Polonia

În anul 1939 N. Iorga este ales vicepreşedinte al Comitetului internaţional al istoricilor, organizaţie care reunea pe cei mai de seamă reprezentanţi ai domeniului din aproape toate ţările globului.


În lungile şi repetatele sale peregrinări ştiinţifice în aproape toate ţările Europei, cercetarea urmelor trecutului românesc era mai totdeauna însoţită de conferinţele cele mai variate, ţinute în aulele academiilor, universităţilor şi altor instituţii. Astfel, comorile de informaţii furnizate de reputatul istoric erau potenţate de talentul remarcabil al oratorului care a fost Nicolae Iorga.

Savantul a fost ascultat, în afară de Franţa pe care a străbătut-o în lung şi în lat, în Italia atât de scumpă sufletului său, în Spania şi Portugalia, în Belgia, Olanda, Danemarca, Suedia, în Polonia, Cehoslovacia, în Elveţia şi, în anii din urmă, în S.U.A.

Mulţumită renumelui câştigat prin lucrările sale publicate în limbi străine, a relaţiilor sale cu somităţi ştiinţifice din numeroase ţări, graţie ideilor noi în congresele ştiinţifice la care luase parte, Iorga este solicitat în 1925 să ţină prelegeri la College de France, unde îi revine misiunea de a vorbi la scurt timp după ce Albert Einstein trecuse pe acolo.

Începând cu acest număr de revistă vom publica însemnările din diferite ţări europene ale savantului Nicolae Iorga.


RÂNDURI DIN ANGLIA


Civilizaţia Angliei întruneşte admiraţia şi respectul călătorului Nicolae Iorga. Deopotrivă, trecutul, prezentul şi viitorul acestei ţări, cum se prefigurează el. Istoricul notează sentenţios: ,,Peste timpuri, locuri, interese şi capricii personale, o naţie întreagă colaborează astfel, trecut şi prezent laolaltă, pentru scopuri care sunt numai ale lor, exclusiv şi imutabil naţionale.’’

Anglia l-a impresionat pe cărturar cu muzeele şi bibliotecile sale, cu calităţile sale universitare, cu grija statornică pentru grădini, pentru o natură autentică în ,,această ţară de oraşe’’ care înseamnă Marea Britanie. Literatura engleză se bucură de asemenea de înalta apreciere a omului de cultură, după cum profesorul Nicolae Iorga îşi exprimă, la rândul său, preţuirea pentru organizarea din economia britanică.

Nicolae Iorga tanar

,,La Oxford, e mult ev mediu şi atâta tinereţe!…’’


,,Prin invitaţia la Oxford a unei părţi din membrii Congresului istoric am putut vedea un colţ din evul mediu păstrat în toată evlavia, disciplina, frăţia şi ascultarea sa monastică între zidurile mănăstirii de învăţătură din veacurile îndepărtate până aproape de vremea când s-a stabilit în Anglia dominaţia normandă (…) E aici curatul, paşnicul patriarhalism englez, pe care pripa, zbuciumul vremurilor moderne nu l-au izgonit… (…)

O, e mult ,,ev mediu’’ aici! Îl găseşti oriunde… El e în capela de stil normand, cu stâlpi îndesaţi, solizi şi simpli în podoabele lor sfioase, cu mormintele celor care demult au trecut pe aceste lespezi… Îl regăseşti în bibliotecile cu bolţi joase, în care cărţile vechi, manuscrise şi incunabile par crescute din ziduri; în sălile de paradă, cu chipurile tuturor cărturarilor.

Din munca braţelor proprii


Deservirea realităţilor economice din Anglia e plină de învăţăminte şi lectii de viaţă.

,,Trecem oare prin grădina de plăcere a unui lord strivit de o avere care-i îngăduia să desfăşoare sute de kilometri de gazon înflorit, nesfârşite expoziţii de vite de rasă din cele mai rare specii, culturi de păsări pentru care se cer jertfe imense? S-ar părea că da (…)

Bogat şi fericit om! Ba nu: bogată şi fericită ţară! Pentru că tot ce se vede acolo, kilometru de kilometru, gară de gară, ceas de ceas, într-o lină lunecare fără oprire, sunt câmpiile şi locuinţele sătenilor Angliei… Cu toată lunga şerbie în jugul unui mai puternic, cu toate crizele de producţie şi lipsa permanentă a grânelor trebuitoare pentru hrana marii insule, la acest nivel s-a ridicat ţărănimea Marii Britanii. Energia disciplinată pe care a cheltuit-o nu-şi află perechea poate nici într-o altă ţară şi nici la un alt neam. (…)

Coperta 1

Coperta 2

…Dacă vrei să vezi de unde vine această putere morală, fără de care n-ar răsări aşa de deasă pajiştea fragedă, fără care n-ar fi semănate florile pretutindeni şi copii rumeni nu s-ar rostogoli între mieii albi, pregătindu-se în tarele aer liber, dătător de sănătate, pentru munca grea în cine ştie ce negre contoane asiatice, australiene, africane, uită-te la acele turnuri groase, urâte, care se înalţă deasupra bisericuţei de ţară. Biblia a dat Angliei aceşti ţărani, care se simt trăind sub ochiul lui Dumnezeu, binecuvântaţi pentru binele ce-l fac, meniţi osândei pentru păcatele săvârşite, aceste suflete simple, curate şi tari, la care Dreptul şi Nedreptul se osebesc limpede ca ziua de noapte, aceşti credincioşi devotaţi ai mulţămirii cu puţinul care se capătă din munca plină de bunăvoinţă şi de pietate a braţelor proprii. Biblia a dat acestea toate, şi nu prin tălmăcirea unuia sau altuia, de azi sau de ieri, ci prin înrâurirea nemijlocită şi cu atât mai adâncă a graiului său plin de aspre învăţături şi de zâmbitoare speranţe.


Ne luptăm pentru pâine pretutindeni, deşi cu o mai bună organizare şi împărţire am putea trăi toţi. (…)

Din ce trebuie să facă fiecare locuitor al Londrei cu 7.500.000 de locuitori în fiecare clipă ochindu-şi locul, desemnându-şi linia, (…) se deprind aceşti oameni să-şi afle loc şi drum în concurenţa cea mare economică a lumii.’’

Cui i-a folosit divizarea Cehoslovaciei…

Reporter: editura March - 10 - 2014 Comments Off on Cui i-a folosit divizarea Cehoslovaciei…
Cehoslovacia în anii comunismului.

Cehoslovacia în anii comunismului.

La sfârşitul anului trecut s-au împlinit două decenii de la „divorţul de catifea” care a fost transformarea fostei Cehoslovacii în două state separate: Cehia şi Slovacia. Era acea ruptură inevitabilă? Modul paşnic în care s-a produs ar putea arăta că da. A întrunit sufragiile tuturor? Faptul că decizia a fost luată fără un referendum sugerează că nu…

Cehoslovacia, un stat federal multietnic născut la sfârşitul primului război mondial, a supravieţuit dezmembrării de către nazişti şi deceniilor de comunism doar pentru a se rupe după trei ani de democraţie. „Împotriva dorinţei multora dintre cei 15 milioane de cetăţeni, Cehoslovacia s-a divizat azi în două state: Cehia şi Slovacia”, anunţa „The New York Times” în 1993. Nu era tocmai o veste bună pentru o parte a continentului şi aşa zguduită de tensiuni etnice; în timp ce în cazul Cehiei populaţia era alcătuită în majoritate din cehi, populaţia Slovaciei includea sute de mii de etnici maghiari care au manifestat destulă nelinişte faţă de noile condiţii politice (de altfel, într-un număr anterior al revistei noastre, am punctat dificultăţile generate de această minoritate procesului de regionalizare din această ţară).

O întrebare persistă şi azi: a fost disoluţia Cehoslovaciei urmarea de neevitat a unor diferenţe (şi diferende)? Mulţi analişti politici argumentează răspunsul cu câteva motive principale, printre care natura asimetrică a statului federal (cu preponderenţa Cehiei), naţionalismul de ambele părţi, lipsa exerciţiului democratic care să „ţină laolaltă” formaţiunile rezultate în urma alegerilor din 1992. Existau destule „antagonisme”: pe partea slovacă era acuzată „obtuzitatea” cehă în acordarea unui mai mare grad de autonomie, denumită chiar „pragocentrism”. La rândul lor, cehii păstrau resentimente slovacilor pentru ceea ce numeau „trădarea” din 1939, când Slovacia formase un stat independent sub protecţia naziştilor. Mai mult, cehii care nu văzuseră cu ochi buni crearea Cehoslovaciei după cel de-al doilea război mondial continuau să susţină că Cehia plătea prea mult pentru dezvoltarea Slovaciei.

Asimetria (cu o Slovacie la jumătate faţă de Cehia) a fost şi ea un motiv de dispute care au erodat constructul federal. An după an, între 1968 şi 1993, s-au agravat disfuncţionalităţile între sistemul centralizat şi rezultatele efective ale acestuia în cele două entităţi: pe de o parte, Adunarea Federală bloca reforme necesare, pe de alta pierdea „teren” şi influenţă în cele două guverne naţionale. Nici preşedintele nu mai avea un cuvânt greu de spus (ne amintim că Vaclav Havel a demisionat, în semn de protest faţă de decizia scindării). În final, lipsa de consens politic a întregit tabloul, astfel încât, după doar trei ani de la căderea blocului comunist, liderii politici „discutau şi consumau scindarea ţării în spatele cetăţenilor”, punctează ziarul „ABC”.

Un… succes?

Disidentul Václav Havel (ulterior preşedinte al ţării) participând la „Revoluţia de catifea” 

Disidentul Václav Havel (ulterior preşedinte al ţării) participând la „Revoluţia de catifea”

Dacă ne raportăm la termenii, mecanismele şi procedurile folosite pentru disoluţia fostei Cehoslovacii, se poate considera că acest proces a reuşit – a fost, până la urmă, negociat şi finalizat în termeni paşnici, fără conflicte de genul celor care au însângerat fosta Iugoslavie sau fosta Uniune Sovietică.

Şi totuşi, pe ce se bazau politicienii care intraseră în Parlament pentru a întări statul federal şi ieşiseră cu declaraţii de independenţă şi două state separate? Pe un istoric de prosperitate. Între 1918 şi începutul celui de-al doilea război mondial, Cehoslovacia a fost una dintre primele zece cele mai dezvoltate ţări din lume, băncile germane având o prezenţă consistentă în industria şi agricultură acestei ţări. Aşa se face că între 1913 şi 1929, PIB-ul Cehoslovaciei a crescut cu 52%, iar producţia industrială cu peste 40 de procente. Economia planificată din cele peste patru decenii de comunism nu a mai adus ţării asemenea cifre spectaculoase, dar „salturile” din anii `70 şi mijlocul anilor `80 au dus Cehoslovacia din nou în topul continentului în sectoare ca industria electronică, chimică sau farmaceutică.

În aceste condiţii, ce a produs divizarea? La început, un recul şi un impact negativ în domeniul cooperării regionale. „Grupul de la Vişegrad a fost retrogradat, alunecarea Slovaciei către un regim semi-autoritar a erodat încrederea şi au fost slăbite poziţiile celor două entităţi în special în relaţiile cu Germania şi Austria”, consideră analistul ceh Jiří Pehe. Ulterior, admiterea în organizaţiile euro-atlantice (UE şi NATO), precum şi aderarea la Spaţiul Schengen şi adoptarea monedei unice (doar în cazul Slovaciei) au schimbat radical statura internaţională şi reperele de dezvoltare ale celor două state. Concret, în dreptul Cehiei, punctăm că, de pildă, în anul 2006, aceasta a devenit primul stat din fostul bloc comunist care a primit din partea Băncii Mondiale statutul de economie dezvoltată. Ascensiunea se datorează în special creşterii constante a exporturilor şi investiţiilor masive (din nou se reliefează prezenţa germană). Aceste aspecte pozitive macro-economice se reflectă direct în calitatea vieţii, cehii înregistrând venituri pe cap de locuitor care ating circa 80% din media europeană, la capitolul dezvoltare umană Cehia situându-se între primele 30 de ţări din lume şi cea dintâi în Europa Centrală şi de Est. Este, totodată, un exemplu de guvernare democratică şi unul dintre cele mai pacifiste state de pe continent.

La rândul ei, Slovacia a ţinut pasul. Economie avansată, este, alături de Slovenia, ţara din această parte a continentului care face parte simultan din UE, Eurozonă, Spaţiul Schengen şi NATO. Efectele nu au întârziat. Denumită înainte de izbucnirea crizei economice „tigrul din Tatra”, Slovacia era, la nivelul anului 2007, ţara cu cea mai rapidă creştere economică din întregul bloc comunitar. Ritmul a mai scăzut, dar totuşi ţara a rămas pe plus, anul 2011 găsind-o cu a doua cea mai mare creştere din Zona Euro. Alături de înfloritoarea industrie auto, tehnologia informaţiei situează Slovacia în prim-planul mondial. De remarcat că, începând cu anul 2009, Slovacia a renunţat să fie un beneficiar de fonduri de la Banca Mondială, devenind în schimb un furnizor internaţional de ajutoare.

Îndoieli…

S-ar putea crede că parcursul favorabil al statelor rezultate în urma divizării fostei Cehoslovacii este de natură să-i facă pe cehi şi slovaci să privească tot mai puţin spre trecut şi tot mai mult spre viitor. De fapt, după două decenii, Republica Cehă a sărbătorit fără mult fast ca zi naţională crearea Cehoslovaciei de la 1918. În schimb, în Slovacia, aniversarea a trecut aproape neobservată. Aşadar, numai nostalgicii par să mai privească înapoi şi să se întrebe de ce, totuşi, opinia publică nu a fost întrebată dacă dorea separarea în 1993 sau ce să rezulte în urma ei. Ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi supus divizarea unui referendum? Sondajele acelui moment arată că 70% din populaţie ar fi respins la vot ruperea statului federal. Aceste date erau, fireşte, cunoscute de liderii politici şi, chiar dacă Legea fundamentală pretindea un referendum în cazul secesiunii, în acea vreme nu exista o lege concretă care să o impună. Ca urmare, partidele majoritare au „profitat” de această lacună pentru a-şi impune decizia.

Neîndoielnic, astăzi este greu să ne mai imaginăm un asemenea proces decis şi finalizat fără o masivă consultare a populaţiei. Istoria pare să se rescrie din mers, iar divizarea din urmă cu două decenii a încetat să mai fie o temă de discuţie între cehi şi slovaci…

Viaţa împreună în interiorul unui singur stat s-a încheiat. Viaţa împreună în două state continuă” (Vladimir Meciar, fost prim-ministru al Slovaciei)

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult