15
December , 2017
Friday
Klaus Iohannis, președinte al României, la întâlnirea cu diaspora română din Franța „Românii dau valoare Europei ...
R. MOLDOVA În 2011, Republica Moldova a împlinit 20 de ani de la proclamarea independenţei. ...
„Invazia”… sperietoare Prezisul aflux de lucrători din România şi Bulgaria în urma ridicării restricţiilor privind imigraţia, ...
Anul cultural 2013 a fost bogat în evenimente. Vom înțelege mai târziu cât de bogat ...
Am ajuns la Aşgabat într-o dimineaţă destul de rece din această toamnă. Chiar de la ...
ENERGIA- la ordinea zilei [caption id="attachment_5088" align="alignleft" width="300"] Gazoductul „South Stream”[/caption] Criza din Ucraina a pus în ...
Latente sau acute, abordate cu forţa sau cu negocierea, revendicările teritoriale între state din toată ...
[caption id="attachment_1976" align="alignleft" width="243" caption="2012 - Anul Caragiale"][/caption] Există, fără îndoială, un mister care este protejat ...
-O falsă dispută, promovată de interese meschine- Intenţia anunţată de preşedintele Traian Băsescu, în plenul Adunării ...
Acum, în anul 2010, comparând evoluţia economiei româneşti cu cea din urmă cu 20 de ...

Articole din categoria ‘Pagini mai puțin cunoscute de diplomație culturală românească în perioada interbelică ’

Un savant român în audiență la președintele Roosevelt

Reporter: editura August - 22 - 2017 Comments Off on Un savant român în audiență la președintele Roosevelt

În preajma celui de-al Doilea Război Mondial, România a participat la două expoziții economice internaționale de răsunet. Mai întâi la Paris (1937), iar apoi la New-York (1939). Ultima dintre ele, având ca deviză „The world of tomorrow” („Lumea de mâine”), prelungită și în 1940, a marcat împlinirea a 150 de ani de la alegerea lui George Washington ca primul președinte al Statelor Unite ale Americii (1789). Comisar general al României pentru pavilioanele expoziționale de la Paris și New-York a fost renumitul savant Dimitrie Gusti, bine cunoscut încă de atunci în lumea științifică internațională ca fondator al Școlii sociologice de la București. Însărcinat cu puteri depline de către Regele Carol al II-lea pentru conceperea și organizarea participării țării noastre la cele două expoziții mondiale, profesorul Gusti și-a pus întreaga capacitate pentru ca exponatele alese să poată oferi „o imagine cât mai fidelă a aportului specific românesc la opera creatoare a umanității”, după cum afirma savantul în discursul rostit la inaugurarea Pavilionului de la Paris. 

Dimitrie Gusti

Atât la Paris, cât și la New-York, exponatele din pavilioanele României au reușit să arate o imagine cât mai completă a tuturor bogățiilor sale, cum scria un ziar al timpului, de la turism și vânătoare, la producția agricolă și industrială, la transporturi și la bogățiile subsolului, în primul rând petrolul și derivatele sale, aurul și salinele. Nu au lipsit, desigur, nici mărturiile cu specific național, de la ansambluri folclorice în costume populare la restaurante cu produse tradiționale ale bucătăriei românești. România a prezentat, așadar, „o sinteză armonioasă a creațiunilor naționale”, după cum menționa Dimitrie Gusti, care mai preciza că participarea la asemenea evenimente de anvergură internațională a însemnat „o mare lecțiune de energie, căci o expoziție mondială nu este o veselă kermesă comercială, ci o competiție pacifică a popoarelor care rivalizează în ingeniozitatea lor pentru a-și arăta valoarea contribuției specifice la progresul umanității”.  

Dimitrie Gusti nu s-a limitat la simpla prezență alături de personalul trimis să gestioneze și să ofere vizitatorilor explicații asupra exponatelor naționale, ci a desfășurat și o intensă activitate științifică și de contacte cu personalități politice și culturale ale vremii, pentru a face „cunoscute țara și poporul român”. La Paris, spre exemplu, printre cunoștințele noi, de care l-a legat apoi o frumoasă și rodnică prietenie, s-a numărat și venerabila doamnă Sarah Delano Roosevelt, mama președintelui SUA, Franklin Delano Roosevelt (1933-1945), care, doi ani mai târziu, în 1939, era președinta comitetului sub al cărui patronaj s-a desfășurat expoziția mondială de la New-York.  

Sara Delano Roosevelt

Expoziția de la New-York a fost inaugurată de președintele Roosevelt la 30 aprilie 1939, care a rostit un discurs despre dorința de pace a SUA și speranța într-un viitor mai bun al oamenilor de pretutindeni. Inaugurarea pavilionlui românesc a fost onorată de primarul orașului New-York, D. Laguardia, care a subliniat „prețuirea de care se bucură România din partea poporului SUA. Poporul american înțelege și apreciază cum se cuvine misiunea României în fața istoriei” (Universul/9 mai 1939). Ziua Națională a României (10 mai) a fost și ea sărbătorită printr-o mare recepție oferită de Edward Flynn, comisarul general al guvernului american, în Pavilionul federal din Curtea Păcii. În seara aceleiași zile, George Enescu a dirijat un concert de muzică românească la Opera Metropolitană din New-York, la care au participat 4 000 de invitați. Despre această grandioasă manifestare, ziarul Times scria a doua zi: „a fost cel mai impresionant și mai însemnat eveniment muzical al anului”. 

La începutul lunii iunie, D. Gusti i-a înmânat doamnei Sarah Delano Roosevelt însemnele Marii Cruci a ordinului Coroana României, conferit de MS Regele Carol al II-lea. Câteva zile mai târziu, savantul român era primit în audiență la Casa Albă. „Mi-a vorbit mama mea despre Dvs.”, au fost cuvintele de întâmpinare ale președintelui american. Iată cum descria Gusti însuși, câțiva ani mai târziu, memorabila sa întâlnire cu președintele Roosevelt: 

Exact la ora fixată sunt introdus în biroul Președintelui. Parcă văd tabloul: o sală ovală de dimensiuni mari, cu 6 uși dintre care trei deschise dau în parc. Pe pereți gravuri de vapoare, peisagii din Huston, ținutul natal al Președintelui (…). Pe birou se află buchete de flori și, ceea ce m-a frapat, un întreg cortegiu de statuete de animale… În fața acestui birou, într-un veston foarte simplu, Președintele. Primirea se face cu cordialitate, simplu, natural.  

Capul frumos, privirea clară și deschisă drept în ochi fără a te fixa sau intimida, un humor sănătos, marea virtute americană ce îți inspiră încredere, o vitalitate impunătoare, iată impresia pe care o ai la prima vedere a Președintelui. O primire fără pompă artificială ori fast teatral, ce impune totuși o impresionantă demnitate. Simți că te afli în fața celui dintâi cetățean al Statelor Unite, în fața unuia din cei mai puternici, admirați și respectați șefi de stat și conducători ai lumii, înzestrat cu o vie energie tinerească și cu o permanentă animație creatoare”.  

Primul subiect abordat în timpul convorbirii s-a referit, firește, la România. Președintele Roosevelt, va scrie Gusti mai târziu, „a arătat o deosebită solicitudine și un real interes pentru România. Era în timpul când se vorbea despre un ultimatum dat de Germania, așa cum obișnuia să-l dea tuturor țărilor pe care le voia cotropite. Mai multă încă, Domnia Sa a adăugat că va vorbi despre situația României și cu M.S. Regele Angliei, care era așteptat să viziteze Expoziția de la New-York”.  

Înaintea primirii sale de către președinte, profesorul Gusi efectuase „o călătorie prin coloniile românești din Cleveland, Detroit și Valea Tennessee, unde este în curs de executare cel mai mare plan american de reformă socială”, după cum relata ziarul Universul din 9 iunie 1939. Președintele Roosevelt era inițiatorul unui foarte curajos și grandios proiect pentru combaterea inundațiilor catastrofale provocate periodic de fluviul Mississipi și de afluentul său Tennessee. Proiectul, cunoscut sub numele „Tennessee Valley Authority” (TVA), se soldase cu rezultate remarcabile pentru dezvoltarea economică și combaterea sărăciei în cele șapte state traversate de fluviile menționate, reprezentând firește un titlu de mândrie pentru șeful Casei Albe. Al doilea subiect de discuții s-a referit tocmai la această vizită și la impresiile savantului român despre proiectul TVA și despre oamenii cunoscuți în regiunea respectivă. Profesorul Gusti a profitat de cursul discuției și i-a înmânat președintelui Roosevelt o lucrare științifică proprie (Considerations on the social service law in Rumania/Considerații asupra legii serviciului social în România), publicată cu câteva zile mai înainte, în limba engleză, la Columbia University Press. 

Întrebându-mă despre conținutul ei”, relatează Gusti, „și după ce a auzit lămuririle mele, cu privire la opera experimentală în România, timp de șase ani, de auto-organizare și auto-ajutorare a satelor, ca și la opera de educare prin școli speciale a țăranilor pentru un nivel de viață mai ridicat, Domnia Sa a făcut reflexiunea: <Atunci este vorba de cea mai înaintaă legislație în această privință>, – și cu zâmbetul său obișnuit, cuceritor, mi-a făcut uluitoarea invitație ca să-i dau un autograf. Mărturisesc că această propunere m-a emoționat în așa măsură încât pot declara că abia am putut scrie omagiul de admirație pentru unul din cei mai geniali oameni de stat al tuturor timpurilor (,,,) Atenția deosebită pe care mi-au acordat-o Președintele Roosevelt și Doamna Sarah Roosevelt formează marele privilegiu al vieții mele”. 

Prezența României la Expoziția mondială din America a fost bine apreciată de organizatori, iar Dimitrie Gusti, comisarul general al pavilionului românesc a primit titlul de cetățean de onoare al orașului New-York. Din păcate, aceste auspicii promițătoare în care se aflau relațiile româno-americane în preajma celui de-al Doilea Război Mondial s-au estompat rapid, România și SUA aflându-se în tabere opuse, în împrejurările cunoscute, în primii ani ai conflagrației mondiale. Tocmai de aceea, Dimitrie Gusti a găsit de cuviință să se exprime public despre primirea sa la Președintele Roosevelt abia în noiembrie 1944, după ce România încheiase armistițiul cu Aliații și se afla în tabăra Națiunilor Unite. Sub titlul „O audiență la președintele Roosevelt”, ziarul de limbă engleză The Bucharest Herald publica în premieră impresiile savantului român pe timpul prezenței sale la Expoziția internațională de la New-York, din 1939-1940, articolul fiind preluat la scurt timp și de publicația în limba română Semnalul, din care am reprodus citatele de mai sus. 

După încheierea războiului, Dimitrie Gusti a sperat într-o reînnoire a prieteniei dintre România și SUA și a încercat să-și aducă o contribuție proprie în acest scop, folosind mai ales relațiile bune stabilite anterior în comunitatea științifică americană. Revista Balcanii și Europa (Nr.117/2011), sub titlul „Din arhivele anilor `46-`47. O importantă inșiativă românească. Ceea ce nu se cunoaște despre renumitul sociolog român, acad. Dimitrie Gusti”, a relatat pe larg despre activitățile desfășurate de savant la New-York, în anii 1945-1946, când a participat la prima sesiune a Adunării Generale a ONU și obținuse acordul reprezentanților SUA și ai altor state vestice pentru înființarea unui Institut Social al Națiunilor, după un concept românesc, sub egida noii organizații mondiale în curs de constituire. În cele din urmă, inițiativa românească nu a mai fost concretizată, iar Dimitrie Gusti, de la excluderea din Academia Română, în 1948, până la decesul său, survenit în 1955, a fost pus sub supravegherea informativă a noilor organe ale Securității Poporului, motivul principal invocat fiind prietenia arătată de savant față de America.  

„Lecția” profesorului Dimitrie Gusti despre modul în care România ar trebui să se pregătească pentru participarea la expozițiile internaționale rămâne nu doar o sursă plină de reflexie, dar este și de profundă actualitate pentru contemporanii noștri.  

 

Ioan C. Popa 

 
 
 

 

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult