NUMARUL
193-194
În mod cert, odată cu câștigarea alegerilor de către președintele Donald Trump, lumea a fost ...
Austria și Ungaria sunt state vecine, membre ale Uniunii Europene, au o lungă istorie comună, ...
Nostalgia față de valori ale trecutului, pe fundalul creșterii naționalismului în toată Europa, este nu ...
Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, partidele liberale ale Europei manifestă tendința de ...
În decursul procesului istoric prin care se definește raportul dintre individ și stat au fost ...
Întâmplări petrecute în ultimul secol ne arată că în politică aproape nimic nou nu este ...
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române stă în fruntea celei mai mari comunități de creștini ortodocși din ...
Barometrele internaționale indică anumite elemente îngrijorătoare legate de gradul de încredere a populației globului în ...
O lume multipolară, dar cu două vârfuri, Statele Unite și China, pare să fie formula ...
Abdicarea în favoarea unor parteneri neagreați de familiile lor continuă și astăzi printre membrii monarhiilor ...
Mai zilele trecute i-am auzit pe doi bărbați chipeși de vârstă peste mijlocie, în timp ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Articole din categoria ‘Paradoxuri contemporane’

Nostalgicii Europei suspină după trecut

Reporter: editura April - 10 - 2019 Comments Off on Nostalgicii Europei suspină după trecut
Nostalgia față de valori ale trecutului, pe fundalul creșterii naționalismului în toată Europa, este nu doar un fenomen individual, ci și o „armă politică”.

Autobuz cu chipul fostului dictator I.V. Stalin, în Sankt Petersburg

Unul dintre paradoxurile europene care pot fi consemnate referitor la sentimentul de nostalgie este faptul că, pe de o parte, în anul 2018, circa 60% dintre cetățenii României se declarau proeuropeni convinși, iar pe de altă parte, concomitent, considerau că cel mai bun președinte al țării a fost… dictatorul Nicolae Ceușescu. Aceste date se pot înscrie cu ușurință în numeroasele exemple de națiuni în care multă lume încă regretă trecutul, sentimente ce au ajuns chiar să fie exploatate politic, arată cel mai recent studiu de anvergură al corporației media „Bertelsmann”. Specialiștii sunt de părere că lideri cum ar fi Donald Trump (cu sloganul electoral „Să facem America măreață din nou!”), Jeremy Corbyn sau Bernie Sanders au folosit sentimentul nostalgiei ca „armă politică” pentru a-și crește baza electorală. Cât despre Rusia, este binecunoscut visul de mărire al liderului Vladimir Putin, care „lucrează” de mulți ani și cu toate forțele pentru recrearea „măreției imperiale” de odinioară a țării sale. Chiar și în Turcia, actualul președinte Recep Erdogan folosește cu foarte multe ocazii alăturarea cu fostul lider progresist Mustafa Kemal Atatürk, întemeietorul Turciei moderne, visând însă la un imperiu musulman de tip feudal. Totodată, reminiscențe ale admirației declarate pentru sinistre figuri ale istoriei, ca Hitler sau Stalin, sunt încă prezente.


O privire europeană de ansamblu asupra sentimentelor nostalgice arată că în medie 67% dintre cetățenii blocului comunitar consideră că „lumea era un loc mult mai bun în trecut”. În timp ce state ca Franța, Germania sau Spania sunt foarte aproape de acest procent, există și extremele numite Italia, care demonstrează cel mai mare număr de nostalgici, inclusiv din rândurile tinerilor, iar la polul opus se află Polonia, unde cei care privesc spre trecut sunt cei mai puțini. Europenii care trăiesc cu gândul la epocile de ieri s-au dovedit a fi preponderent bărbați, provin din mediul rural și primul argument pe care îl invocă pentru a-și susține opțiunea este cel economic, mai precis sunt nemulțumiți de aspectele financiare ale vieții lor prezente, precum și de direcția spre care se îndreaptă țara. 

Sloganul electoral „Să facem America măreață din nou”

Având la dispoziție aceste date, este ușor de presupus că liderilor politici nu le este indiferent procentul celor care privesc înapoi cu mai multă încredere decât înainte. Și aici, tabloul european al prezentului este foarte divers. În Spania, de pildă, nostalgicii se îndreaptă în procente relativ asemănătoare spre dreapta și spre stânga eșichierului politic, în Germania aceștia preferă centrul, iar în Polonia preponderent dreapta. De asemenea, demnă de menționat este și atitudinea față de migrație a nostalgicilor în comparație cu restul europenilor: în timp ce jumătate din prima categorie sunt oameni convinși că persoanele care sosesc în Europa de pe alte continente le amenință joburile, doar 20 de procente dintre ceilalți sunt de aceeași părere. Invers stau, însă, lucrurile la capitolul integrare. În timp ce europenii care „trăiesc în trecut” sunt mai rezervați în legătură cu „mai multă Europa”, cetățenii continentului care privesc spre viitor și-ar dori în proporție mai mare o integrare profundă.


Pe de altă parte, nostalgia, de care nu este ferit niciun popor, ar putea fi percepută ca un element pozitiv pentru societate. În condițiile în care Europa și națiunile sale componente nu se pot întoarce la trecut oricât de mult ar propovădui așa ceva formațiunile populiste, acest sentiment care consideră trecutul și valorile lui exemple de urmat nu trebuie să devină apanajul discursurilor reacționare, ci un motor pentru a se construi un viitor mai bun. 


*„Să nu uităm că Europa unită a reușit să determine unele dintre cele mai frământate națiuni să se unească pentru un scop comun. Nostalgia care se manifestă în unele popoare poate fi folosită cu succes pentru a realiza o neprețuită colaborare continentală” (Julian Baggini, filosof și scriitor britanic)


Roxana Istudor