NUMARUL
193-194
În mod cert, odată cu câștigarea alegerilor de către președintele Donald Trump, lumea a fost ...
Austria și Ungaria sunt state vecine, membre ale Uniunii Europene, au o lungă istorie comună, ...
Nostalgia față de valori ale trecutului, pe fundalul creșterii naționalismului în toată Europa, este nu ...
Cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile europarlamentare, partidele liberale ale Europei manifestă tendința de ...
În decursul procesului istoric prin care se definește raportul dintre individ și stat au fost ...
Întâmplări petrecute în ultimul secol ne arată că în politică aproape nimic nou nu este ...
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române stă în fruntea celei mai mari comunități de creștini ortodocși din ...
Barometrele internaționale indică anumite elemente îngrijorătoare legate de gradul de încredere a populației globului în ...
O lume multipolară, dar cu două vârfuri, Statele Unite și China, pare să fie formula ...
Abdicarea în favoarea unor parteneri neagreați de familiile lor continuă și astăzi printre membrii monarhiilor ...
Mai zilele trecute i-am auzit pe doi bărbați chipeși de vârstă peste mijlocie, în timp ...
NIRO Investment Group a început lucrările de construcție pentru cel mai înalt hotel din România, ...
Niro Investment Group” – 20 de ani de implicare activă în societatea românească

Articole din categoria ‘Republica Moldova’

CU FAŢA SPRE VEST

Reporter: editura February - 2 - 2015 Comments Off on CU FAŢA SPRE VEST

Corespondenţă specială –

De curând s-au împlinit şase luni de la semnarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Primul aspect pe care îl poţi constata când păşeşti pe teritoriul Republicii Moldova îl reprezintă, fără îndoială, intrarea într-o fază de reconstrucţie şi modernizare, vizibilă nu doar în capitală sau în oraşele mai importante, dar şi în localităţile rurale, rămase de câteva decenii într-o amorţeală generală, a căror singură caracteristică părea să rămână îmbătrânirea, prin depopularea lor continuă de tineri plecaţi la muncă în străinătate. Localnicii din nordul republicii ne-au reamintit un eveniment memorabil petrecut la 16 octombrie 2014, când a fost dat în exploatare traseul Sărăteni-Soroca, cu o lungime de 93 km, în valoare de 100 milioane dolari, finanţat de guvernul SUA. Acest traseu traversează 14 sate din raioanele Teleneşti, Floreşti şi Soroca. Lucrările au fost efectuate de firme de construcţii din Turcia şi Austria, în baza unor licitaţii internaţionale, care au angajat 70 la sută muncitori din Republica Moldova. Efectele sociale generale, dar şi economice şi în plan turistic sunt, desigur, mult mai largi decât asigurarea unor locuri de muncă, fiind vorba de o populaţie de peste 300 de mii de persoane care beneficiază de facilităţile create în această zonă.

Premierul Iurie Leancă şi Ambasadorul SUA, William H. Moser, la inaugurarea traseului Sărăteni- Soroca.

Premierul Iurie Leancă şi Ambasadorul SUA, William H. Moser, la inaugurarea traseului Sărăteni- Soroca.

Ritmul înnoirilor este vizibil nu doar în nordul republicii. O călătorie cu autoturismul de la la Chişinău la Cahul ne-a dezvăluit un alt mare proiect aflat în derulare: traseul Hânceşti-Cimişlia, uitat decenii în şir de autorităţi, care se află acum sub asediul a numeroase firme de construcţii ce deschid o largă cale de acces modernă care traversează Republica Moldova de la centru spre sud, traversând regiunea Găgăuziei, rămasă mult în urmă în privinţa căilor de acces şi de comunicare. Un proiect similar se derulează pe traseul Chişinău-Ungheni-Sculeni, care va moderniza calea de acces dinspre capitală spre nord-vestul republicii, spre România. Ultimele două proiecte au ca termen de finalizare anul 2016, dar o serie de porţiuni dintre diverse localităţi sunt deja date în exploatare. Valoarea totală a acestor două proiecte se ridică la 94 milioane de euro, sumă provenită din fonduri europene (Banca Europeană de Investiţii – BEI, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – BERD şi un grant oferit de Comisia Europeană).

În procesul de integrare europeană, un rol important revine dezvoltării cooperării transfrontaliere, un domeniu care se bucură de o încurajare specială din partea UE. Potrivit guvernului moldovean, proiectele transfrontaliere „sunt vitale pentru relaţiile de bună vercinătate cu România şi Ucraina, dar şi pentru apropierea de Europa”. Printre realizările recente în acest domeniu se numără crearea Serviciului de urgenţă SMURD, construcţia Gazoductului Iaşi-Ungheni, devenit funcţional la începutul acestui an, renovarea barajului Stânca-Costeşti de pe Prut, restaurarea Cetăţii Soroca de pe malul drept al Nistrului, construcţia unui complex agricol modern la Sângerei şi a unui complex expoziţional la Ialoveni. Această orientare va fi susţinută în continuare de către UE, după cum a declarat ambasadorul Pirkka Tapiola, şeful delegaţiei Uniunii Europene în Republica Moldova. Numai pentru extinderea cooperării transfrontaliere dintre Republica Moldova şi România, în perioada următoare vor fi alocate fonduri europene de 81 de milioane de euro.

Modernizarea intersecţiei de la Sărăteni

Modernizarea intersecţiei de la Sărăteni

O ipostază concretă o reprezintă rezultatele înregistrate în domeniul libertăţii de mişcare şi al călătoriilor în Europa de Vest, un drept câştigat de cetăţenii moldoveni în prima parte a anului 2014. Astfel, cifrele oficiale arată că, după ridicarea vizelor de acces în spaţiul UE pentru deţinătorii de paşapoarte biometrice, numărul cetăţenilor moldoveni care au călătorit în Vest, fără a mai fi nevoiţi să suporte nenumăratele inconveniente anterioare, se ridică la circa 300 000 de persoane. După dreptul la libera circulaţie, cetăţenii moldoveni urmează să beneficieze de facilităţi suplimentare în privinţa dreptului la muncă şi la studii în Europa de Vest. Din acest punct de vedere, sprijinul pentru dezvoltare şi modernizare care vine din partea UE şi a SUA constituie un reper pentru toate formaţiunile politice.

În cercurile politice locale se discută mult despre alegerile parlamentare de la 30 noiembrie 2014, care au reconfirmat menţinerea vectorului proeuropean al Republicii Moldova, dar au evidenţiat şi o divizare accentuată în sânul societăţii moldoveneşti pe tema opţiunilor între Est şi Vest. Mass-media moldovenească a relatat pe larg despre campania anti-UE, camuflată dar extrem de insistentă şi provocatoare, desfăşurată de unele forţe politice mai ales la sate, dar şi în localităţile urbane, în rândul pupulaţiei vârstnice şi al pensionarilor. Poate tocmai de aceea, titlul unui editorial publicat de ziarul american The Washington Post („Moldova i-a spus Nu lui Vladimir Putin! Va asculta el, oare?”) sună pentru mulţi ca un avertisment. Pornind de la asemenea realităţi, fostul premier Vlad Filat, liderul Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), a lansat ideea unui larg dialog la nivelul forţelor politice, inclusiv cu Partidul Comuniştilor, în scopul consolidării unităţii în societate „în jurul unor scopuri comune”.

În convorbirile purtate în diverse medii ale societăţii moldoveneşti am putut constata direct că menţinerea vectorului european de către Republica Moldova, tendinţă încurajată şi de rezultatul alegerilor din Ucraina, constituie o garanţie şi pentru un curs ascendent al relaţiilor moldo-române. Se pun speranţe că la consolidarea acestui curs va contribui şi vizita în Republica Moldova a noului preşedinte al României, Klaus Iohannis, privită cu interes atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti.

Dr. Ioan C. Popa

Opţiuni ireversibile

Reporter: editura November - 2 - 2014 Comments Off on Opţiuni ireversibile

Republica Moldova se pregăteşte să încheie anul 2014 cu performanţe de excepţie în privinţa parcursului său european: liberalizarea vizelor privind circulaţia în Europa (28 aprilie), semnarea (27 iunie) şi ratificarea (2 iulie) a Acordului de Asociere cu UE, urmate de începerea aplicării provizorii a acestuia, de la 1 septembrie. Un parcurs ce confirmă estimările şi, desigur, aşteptările cele mai optimiste de la începutul anului. Pe fondul acestor deschideri evidente, ca şi al sprijinului prompt primit din partea UE în contextul presiunilor economice ale Rusiei, semnificativă şi, desigur, explicabilă este şi creşterea încrederii în rândul populaţiei în Uniunea Europeană şi instituţiile sale. Pentru prima dată, după cum arată rezultatele publicate recent ale „Eurobarometrului de Vecinătate” pentru Primăvara 2014, cetăţenii Republicii Moldova consideră, în proporţie de 59 la sută, că UE este un partener important şi are o contribuţie majoră la dezvoltarea ţării. Tot peste 50 la sută este şi procentul celor care sunt convinşi că UE aduce pace şi stabilitate în regiune, iar Republica Moldova şi Uniunea împărtăşesc un set de valori comune, care le permit să coopereze în mod eficient.

pirkka tapiola

Pirkka Tapiola, ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău

În acelaşi timp, însă, dificultăţile întrevăzute în calea integrării europene depline a Republicii Moldova nu au întârziat să apară. O parte dintre ele ţin de cursul reformelor interne, atât în domeniile economic şi comercial, cât mai ales în ce priveşte asanarea administraţiei şi combaterea corupţiei din instituţiile publice. Noul ambasador al SUA la Chişinău, William Moser, s-a arătat îngrijorat de „nivelul neobişnuit de înalt al corupţiei” din Moldova. Critici la fel de severe au venit şi din partea UE, care a penalizat, de altfel, guvernarea de la Chişinău, diminuând cu două milioane euro cea de-a doua tranşă dintr-un fond total de 60 milioane euro alocat pentru aplicarea unei Strategii de reformare a justiţiei, demarată în 2011 şi cu termen de finalizare în 2016. Cele mai multe reproşuri vizează lipsa unor progrese evidente în combaterea corupţiei din sistemul judiciar şi în procesul de reformare a Procuraturii. Din aceste considerente, sublinia ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău, Pirkka Tapiola, combaterea corupţiei trebuie abordată ca „prioritate naţională şi prioritate a relaţiilor dintre UE şi Moldova”.

România este unul dintre partenerii din UE care acordă Republicii Moldova un sprijin important şi dezinteresat nu doar în plan economic, ci şi în domeniul reformelor şi al procesului de asimilare a standardelor europene. La rândul lor, statele membre ale Grupului de la Vişegrad – V4 (Cehia, Slovacia, Ungaria şi Polonia) acordă asistenţă Republicii Moldova privind integrarea economică în UE, într-un program finanţat cu sprijinul Ministerelor de Externe ale Olandei şi Suediei. În cadrul acestui program sunt avansate sugestii privind oportunitatea unor măsuri coerente care să asigure eficienţa acţiunilor de integrare, cum ar fi crearea unei Agenţii naţionale pentru implementarea prevederilor Zonei de Comerţ Liber cu UE, stimularea unor ramuri industriale orientate spre export, modernizarea sectorului agricol şi chiar elaborarea unei strategii de comunicare a chestiunilor legate de integrarea în Uniune.

William Moser, ambasador al SUA la Chişinău

William Moser, ambasador al SUA la Chişinău

Parcursul european al Republicii Moldova este presărat, aşa cum am mai subliniat în articole anterioare publicate de revista „Balcanii şi Europa”, de o serie de obstrucţii care ţin atât de factori interni, cum ar fi rezistenţa manifestată de partidul comuniştilor la deschiderile spre Europa, dar şi de factori externi, cum ar fi în special atitudinea Rusiei şi presiunile acesteia pentru descurajarea şi blocarea acţiunilor Chişinăului în direcţia Vestului. Guvernul condus de premierul Iurie Leancă şi coaliţia proeuropeană aflată la putere au adoptat până acum o atitudine moderată şi echilibrată, evitând să intre în retorica antioccidentală a Moscovei ori să răspundă cu măsuri de retorsiune la sancţiunile economice iniţiate de partea rusă. Pentru a linişti spiritele din Rusia privind o eventuală aprofundare a relaţiilor Republicii Moldova cu NATO, premierul Leancă a reiterat cu tărie că guvernul său respectă litera şi spiritul Constituţiei, care consfinţeşte statutul de neutralitate al Republicii Moldova. O declaraţie fără echivoc, în consonanţă cu paragraful 1 al articolului 11 al Constituţiei Republicii, care proclamă „neutralitatea permanentă” a statului moldovean, dar şi cu preferinţele populaţiei, care în proporţie de peste 50 la sută consideră această opţiune ca fiind cea mai bună pentru securitatea ţării. Din păcate, acest statut de neutralitate este încălcat chiar de către Rusia, deoarece prezenţa pe teritoriul Moldovei a unor forţe militare ruse neagreate de guvernul de la Chişinău contravine paragrafului 2 al articolului 11 menţionat mai sus, care interzice „dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. Indiferent de motivele invocate şi de titulatura folosită, prezenţa unor forţe militare ruse pe teritoriul moldovean constituie o pârghie de presiune inacceptabilă, sesizată chiar de partenerii occidentali ai Chişinăului, care avertizează că Rusia începe să utilizeze în Republica Moldova şi în Transnistria scenariul „războiului hibrid”, aplicat în Ucraina, după cum au afirmat o seamă de oficiali NATO.

Chişinăul speră ca, prin prezervarea statutului său de neutralitate, să tempereze atitudinea „belicoasă şi revizionistă” a Rusiei, cum o califica Anders Fogh Rasmussen, în preajma încheierii mandatului său de secretar general al Alianţei. În circumstanţele actuale, NATO este preocupată să clarifice politica sa şi în relaţia cu ţări precum Republica Moldova, care nu sunt membre ale Alianţei, dar riscă să le fie încălcată suveranitatea de către Rusia. „Adaptăm Alianţa Nord-Atlantică pentru un viitor diferit”, a declarat generalul american Philip Breedlove, comandantul forţelor aliate din Europa, iar Statele Unite au nevoie şi de cooperarea Rusiei, pentru a edifica o Europă „întreagă, liberă şi aflată în pace”. Un asemenea obiectiv, pe termen lung, face necesar ca „Rusia să fie parte a acestei Europe”. Într-o astfel de perspectivă, fireşte, îşi pot găsi locul cuvenit şi opţiunile confraţilor noştri moldoveni.

Dr. Ioan C. Popa

Undă verde pentru Europa

Reporter: editura January - 23 - 2014 Comments Off on Undă verde pentru Europa

01Moment istoric. Parafarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, survenită la Vilnius, la 29 noiembrie 2013, a provocat un val de entuziasm la Chişinău, comparabil doar cu bucuria proclamării independenţei, în august 1991. „Trăim un moment istoric: a fost parafat un acord ambiţios şi de anvergură, fără precedent, între Moldova şi UE. Acesta simbolizează încredere, deschidere şi cooperare (…) Moldova, astăzi am asigurat drumul nostru spre Uniunea Europeană”, a declarat premierul Iurie Leancă, încrezător că Republica Moldova va deveni membru al UE într-un viitor previzibil. Populaţia şi autorităţile moldovene au sărbătorit evenimentul ca pe un veritabil triumf, cel mai important din cele peste două decenii de existenţă a tânărului stat moldovean: posturile de radio în limba română au difuzat necontenit muzică patriotică; Primăria Chişinăului a aprins iluminatul festiv de sărbători chiar în seara aceleiaşi zile, în timp ce bulevardul Ştefan cel Mare a fost decorat cu drapele tricolore şi ale UE; în Piaţa Marii Adunări Naţionale a fost organizat un spectacol muzical proeuropean, după cum relata în direct, de la faţa locului, postul de radio „Deutsche Welle”.

Momentul Vilnius a fost salutat cu căldură de înalţii reprezentanţi ai UE prezenţi la Summitul Parteneriatului Estic din capitala Lituaniei. „Sunt fericit să fiu aici, la parafarea Acordului cu Moldova şi Georgia” a subliniat José Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene. „Începe o nouă etapă în relaţiile cu aceste ţări. De acum înainte, economiile şi societăţile noastre vor fi legate, iar instituţiile noastre vor lucra împreună. Împreună vom elimina toate problemele… UE va fi alături de voi. Este cel mai progresist şi profund Acord convenit vreodată de Uniunea Europeană, iar el ar trebui semnat cât mai curând în 2014,” a mai precizat preşedintele Barroso. Opinii împărtăşite şi de colegul său Herman van Rompuy, preşedintele Consiliului European, prezent de asemenea la eveniment: „Moldova şi Georgia au răspuns pozitiv demersurilor UE, ceea ce va aduce multe beneficii dezvoltării lor economice. Sunt sigur că este un pas bun. S-au stabilit legături trainice, sunt împărtăşite valori culturale şi democratice comune. Sperăm să contribuim la soluţionarea conflictelor de pe teritoriile acestor ţări. Vom garanta securitatea şi integritatea lor”.

1

Preşedinţi R. Moldovei şi României, la parada dedicată Zilei Naţionale a României.

Un drum lung, cu perspective largi. Succesul necontestat al Republicii Moldova şi Georgiei la Summitul de la Vilnius a fost potenţat, aparent paradoxal, de „retragerea”, cu puţin timp înainte, a Armeniei şi, mai ales, a Ucrainei, cu toate că aceste două ţări încheiaseră mai devreme cu aproape un an toate capitolele de negociere ale asocierii la Uniune. Presiunile economice ale Rusiei pentru a bloca apropierea Armeniei şi Ucrainei de UE, mai cu seamă în ultima vreme, sunt binecunoscute. Despre situaţia creată a ţinut să aducă precizări, diplomatic, cancelarul german Angela Merkel: „UE şi Germania trebuie să discute cu Rusia. Războiul rece s-a terminat. Avem nevoie de Rusia, îi importăm gazele. Avem interesul comun de a vedea statul rus modernizându-se. Însă trebuie să depăşim ultimele relicve ale războiului rece.”

Republica Moldova a demarat negocierile de asociere la UE în ianuarie 2010 şi au fost încheiate, după 15 runde, în iunie 2013. Până acum, raporturile Chişinăului cu Bruxelles-ul erau reglementate printr-un Acord de Parteneriat şi Cooperare, intrat în vigoare în 1998. Prin semnarea Acordului de Asociere, Republica Moldova a dobândit un statut nou, care permite aprofundarea relaţiilor politice şi economice cu UE pe toate planurile. Acordul va asigura „un mediu legal deschis, stabil şi predictibil pentru cetăţenii şi activităţile de afceri din Moldova, va îmbunătăţi oportunităţile comerciale în raporturile cu UE şi va spori prosperitatea în ambele economii”, după cum consemna un comunicat al Comisiei Europene, difuzat după Summitul de la Vilnius. Avantajele asocierii vor fi resimţite mai ales pe termen lung, însă există şi motive imediate de satisfacţie pentru populaţia Republicii Moldova. În primul rând, odată cu parafarea Acordului a intrat în vigoare unul din elementele principale ale acestuia, respectiv stabilirea unei Zone de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzătoare, ceea ce va permite impulsionarea schimburilor reciproce, după cum sublinia Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine Ashton. În al doilea rând, chiar în primele luni ale anului 2014 ar putea fi pusă în aplicare intenţia Comisiei Europene de a nu le mai cere vize de intrare în spaţiul comunitar cetăţenilor moldoveni care deţin paşapoarte biometrice, soluţionându-se astfel o problemă cu un puternic impact în rândul opiniei publice nu doar din Republica Moldova, dar şi din celelalte state ex-sovietice. Din acest punct de vedere, jurnalişti prezenţi la Vilnius au apreciat că Moldova devine astfel „un foarte bun exemplu pentru vecini, în special pentru Ucraina”, ţară intrată într-o gravă şi prelungită criză politică după refuzul conducătorilor săi de a mai parafa Acordul de Asociere în 2013. De anumite avantaje economice, dar şi de perspectiva liberei circulaţii a persoanelor ar putea beneficia şi regiunea de est (transnistreană) a Republicii Moldova, dacă şi la Tiraspol va prevala spiritul pragmatic în locul tendinţelor separatiste şi al vechilor clişee ale ideologiei totalitare sovietice.

2

Dineu: secretarul de stat al SUA John Kerry şi premierul moldovean Iurie Leancă.

Solidaritate şi de peste ocean. După cum era de aşteptat, la scurt timp după momentul Vilnius a sosit la Chişinău secretarul de stat american John Kerry, a doua personalitate importantă din Administraţia SUA care a vizitat Republica Moldova, după vicepreşedintele Joe Biden. Premierul moldovean a subliniat că Chişinăul doreşte „să îşi consolideze relaţiile cu SUA prin crearea unui parteneriat strategic durabil”, inclusiv pentru implicarea mai activă a Washingtonului în reglementarea conflictului transnistrean. Iurie Leancă a mai amintit că asistenţa substanţială acordată de SUA în ultimii 22 de ani care au trecut de la proclamarea independenţei, cifrată la peste 1,1 miliarde dolari, care a constituit un suport puternic pentru democratizarea şi încurajarea parcursului european al Republicii Moldova. „Statele Unite consideră că integrarea europeană reprezintă cea mai bună garanţie pentru un viitor sigur şi prosper al Moldovei, căreia Uniunea Europeană i-a oferit o oportunitate istorică. Toastăm pentru o nouă primăvară de prosperitate pentru popoarele noastre”, a afirmat John Kerry.

Cum era şi firesc, România s-a aflat permanent alături de ţara soră Republica Moldova pe parcursul său european şi, aşa cum menţionam într-un număr anterior al revistei „Balcanii şi Europa”, nivelul relaţiilor bilaterale a atins în 2013 un vârf nemaicunoscut până acum. La numai o zi după Vilnius, un moment semnificativ l-a constituit prezenţa, în premieră, a preşedintelui moldovean Nicolae Timofti la parada militară din Bucureşti dedicată Zilei Naţionale a României. O puternică încărcătură simbolică a fost şi decizia din zilele ce au urmat a Curţii Constituţionale de la Chişinău, care a declarat Limba română drept limba oficială a Republicii Moldova, punând capăt unei nedreptăţi istorice. Cu toate acestea, anumite declaraţii ale unor politicieni români, calificate ca unioniste, au fost respinse la Chişinău şi considerate chiar inoportune pentru interesele de moment ale Republicii Moldova.

Semnalul verde pentru Europa, dat la Vilnius de parafarea Acordului de Asociere cu UE, a reprezentat, fără îndoială, evenimentul anului 2013 pentru Republica Moldova. Sfârşitul de an a marcat şi prezenţa premierului moldovean Iurie Leancă la o şedinţă a guvernului României, cu prilejul căreia s-a anunţat o susţinere financiară de circa 20 milioane euro, destinate dezvoltării învăţământului preşcolar peste Prut. O investiţie în viitorul Republicii Moldova.

Noul an, 2014, se anunţă ca unul în care va fi mult de lucru pentru atingerea obiectivelor parcursului european, în primul rând semnarea Acordului de Asociere şi de Liber Schimb şi, extrem de important, concretizarea propunerii de eliminare a vizelor privind accesul liber al cetăţenilor moldoveni în spaţiul comunitar. În mod evident, însă, înţelegerile de la Vilnius constituie o temelie solidă, dătătoare de speranţe.

Ioan C. Popa

Convulsii şi orgolii…

Reporter: editura March - 15 - 2013 Comments Off on Convulsii şi orgolii…

Nu aduce anul ce aduce ceasul! Cu acest vechi proverb încheiam articolul din numărul trecut al revistei despre evoluţiile din Republica Moldova la început de an, încercând să avertizăm asupra posibilei apariţii a unor situaţii volatile, cu elemente imprevizibile. „Surpriza” a venit din zona în care, aparent, era cel mai puţin de aşteptat, reprezentată de Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) de la Chişinău. Adică exact din punctul care simboliza forţa motrice menită să asigure mersul hotărât al tânărului stat moldovean spre Europa, spre democraţie, modernizare şi prosperitate.

Presedintele Nicolae Timofti si liderii Aliantei pentru Integrare Europeana

Presedintele Nicolae Timofti si liderii Aliantei pentru Integrare Europeana

O ruptură cu implicaţii profunde. Evoluţiile s-au derulat rapid, asemenea unui scenariu cinematografic. În urma unor fricţiuni care mocneau mai demult, la 13 februarie 2013 premierul Vlad Filat anunţă încetarea acordului de funcţionare a Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), o structură emblematică pentru viitorul Republicii Moldova, creată de Partidul Liberal Democrat (principala forţă politică a Alianţei, condusă de şeful guvernului), Partidul Democrat (Marian Lupu) şi Partidul Liberal (Mihai Ghimpu). La scurt timp, deputaţii liberal-democraţi şi cei comunişti votează împreună desfiinţarea funcţiei de prim-vicepreşedinte al Parlamentului, deţinută de un important şi totodată controversat om de afaceri, Vlad Plahotniuc, aflat cândva în tabăra lui Vladimir Voronin şi devenit între timp „eminenţa cenuşie” a Partidului Democrat (PD). În aceiaşi zi, Centrul Naţional Anticorupţie (CNA), instituţie reformată recent la solicitarea UE şi trecută de sub autoritatea guvernului sub cea a Parlamentului, a efectuat nu mai puţin de 14 descinderi, inclusiv la sediul Guvernului, cu această ocazie fiind reţinut şi Nicolae Vicol, şeful Inspectoratului Fiscal de Stat, un apropiat al premierului Filat, acuzat de abuz în serviciu şi interceptări ilegale. „O simplă coincidenţă”, a declarat directorul CNA, dar la Chişinău nimeni nu mai crede în astfel de coincidenţe. Concomitent, s-a anunţat deschiderea a trei dosare penale pentru trei membri ai cabinetului, acuzaţi de corupţie şi luare de mită. Au fost anunţate şi alte cazuri ale unor demnitari de rang înalt, din toate partidele politice, care urmează a fi puşi sub acuzare. Desigur, judecătorii îşi vor spune până la urmă cuvântul asupra vinovăţiei acestora, dar atmosfera a devenit incendiară. Îngrijorat de întorsătura luată, Vlad Filat a propus rediscutarea condiţiilor de funcţionare a unei noi Alianţe pentru Integrare Europeană. Dezamăgiţi, liderii PD şi PL, Marian Lupu şi Mihai Ghimpu, au cerut fiecare demisia premierului. Mai mult, Marian Lupu a sugerat o „variantă zero”, adică demisia şefului Guvernului urmată de propria sa demisie din funcţia de preşedinte al Parlamentului, idee considerată de PLD ca invitaţie la alegeri anticipate. Perspectivă considerată aproape sinucigaşă pentru AIE şi profitabilă doar pentru Partidul Comuniştilor, dornic să revină în prim-planul scenei politice.

Îngrijorare în tabăra partenerilor vestici. Luările de poziţie cu caracter ultimativ şi acuzaţiile reciproce ale liderilor AIE i-au determinat pe mulţi analişti să vorbească de spulberarea visului european al Republicii Moldova, prin anticiparea unui eşec în privinţa semnării acordurilor de asociere cu UE, preconizată la summit-ul de la Vilnius, din noiembrie a.c. Drept urmare, preşedintele Republicii, Nicolae Timofti, le-a cerut liderilor AIE să ia „toate măsurile pentru menţinerea Alianţei”. Ruptura intervenită în interiorul Alianţei i-a alertat, fireşte, şi pe reprezentanţii occidentali, în primul rând pe cei ai UE şi SUA, care au subliniat necesitatea continuării cursului european de către Republica Moldova. Ambasadorul american în capitala basarabeană, William H. Moser, a mai atras însă atenţia asupra unui element: este necesar, a spus domnia sa, ca „reformele să fie resimţite de populaţie”. Aceasta este o chestiune de fond, în condiţiile în care majoritatea populaţiei Republicii a sărăcit continuu în ultimii ani, în timp ce anumite grupuri de interese, cu legături transpartinice, au tot continuat să se îmbogăţească. Numeroase statistici şi documente oficiale dezvăluie realitatea, adesea vizibilă şi cu ochiul liber: o societate a contrastelor, uşor vulnerabilă, care induce stări de nemulţumire şi de instabilitate. Ceea ce se întâmplă în AIE a devenit rapid subiect de parodie şi satiră în emisiuni radiofonice. Motiv care l-a determinat pe cunoscutul editorialist al ziarului Timpul, Constantin Tănase, să scrie: „Politicienii n-ar trebui să uite că nu sunt ceea ce se cred sau ce le spun adulatorii… Sunt ceea ce crede societatea despre ei. Iar societatea îi percepe azi pe cei trei lideri ai AIE negativ, caricatural şi cu o suficientă doză de ură”. La toate acestea, adaugă un alt ziarist şi „orgoliile politicienilor”. După anumite succese, „unii dintre ei devin de nerecunoscut, manifestă o intoleranţă care nu poate conduce decât la disensiuni ce afectează coerenţa actului de guvernare şi coeziunea Alianţei”.

Într-adevăr, una din întrebările pe care şi-o pun numeroşi observatori ai scenei politice din Republica Moldova este în ce măsură actuala criză reprezintă reflexul unor convulsii geopolitice dictate de oscilaţiile între Vest şi Est ale diverselor categorii ale populaţiei, care, în caz afirmativ, capătă evidente conotaţii geopolitice. Despre care a mai consemnat şi revista noastră, iar influenţele venite dintr-o parte sau alta constituie o realitate ce marchează cursul spre Europa al Chişinăului. În acelaşi timp, însă, nu puţini sunt cei care consideră că activităţile şi orgoliile cu iz politicianist ale unora dintre liderii moldoveni, amintite mai sus, nu fac decât să se suprapună convulsiilor geopolitice şi să se constituie ele însele în obstrucţii ale procesului de dezvoltare şi modernizare a statului.

Eugen Carpov si Eamon Gilmore

Eugen Carpov si Eamon Gilmore

Cine pierde şi cine câştigă de pe urma crizei… În condiţiile în care fragila stabilitate de la Chişinău este pusă la încercare, iar găsirea unei soluţii de ieşire va necesita o anumită perioadă de timp, este limpede că procesul de înscriere definitivă a Republicii Moldova pe orbita unei evoluţii proeuropene certe are de suferit. Concomitent, sunt tot mai multe dovezi că procesul de reintegrare a regiunii de est (transnistrene) în cadrul unui stat unitar Republica Moldova înregistrează noi sincope, iar criza politică de la Chişinău se răsfrânge negativ şi asupra acestuia. Recenta reuniune de la Lvov, în format „5 plus 2”, s-a încheiat fără semnarea unor documente în probleme de interes direct pentru populaţia de pe cele două maluri ale Nistrului. Pe fondul crizei politice, liderul de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, a refuzat să se mai deplaseze la Lvov pentru a se întâlni cu Vlad Filat. În consecinţă, au fost doar discuţii de rutină, iar o nouă rundă în acelaşi format ar urma să se desfăşoare la Odesa, în luna mai a.c. Lipsa de apetit a reprezentanţilor Tiraspolului pentru progrese concrete în relaţiile moldo-transnistrene este tot mai vizibilă: aproape toate propunerile avansate (legate de libera circulaţie a mărfurilor şi persoanelor, de înmatricularea autoturismelor, de diverse taxe etc.) sunt de aşa manieră concepute încât refuzul lor este dinainte previzibil. Iar sub paravanul unor negocieri formale se continuă, de fapt, procesul de distanţare de Moldova şi de construire a aşa-numitei statalităţi a Republicii Moldoveneşti Nistrene (RMN). O „republică” ce se pregăteşte mai degrabă să intre în componenţa Federaţiei Ruse decât să se integreze cu Republica Moldova. Într-o enclavă în care au mai rămas doar circa o jumătate de milion de persoane, peste 180. 000 au dobândit cetăţenie rusă, iar aproximativ 100. 000 pe cea ucraineană, după cum afirmă „ministrul de externe” transnistrean Nina Ştanski. Surprinzător nu este atât faptul că mai mult de jumătate din populaţia regiunii transnistrene a dobândit o a doua cetăţenie (în majoritate rusă), ci pretenţia Tiraspolului ca aceste persoane să fie tratate pe teritoriul Republicii Moldova din dreapta Nistrului ca fiind cetăţeni străini, ai Federaţiei Ruse ori, după caz, ai Ucrainei. O altă măsură care provoacă nedumerire este decizia autorităţilor de la Tiraspol de a începe pregătirile pentru alinierea învăţământului din Transnistria la noile standarde de educaţie din Rusia. Şi în acest caz, nu perfecţionarea învăţământului local după standarde străine mai performante este discutabilă, ci scopul proclamat al acestei acţiuni: asigurarea unui spaţiu unitar educaţional al Transnistriei şi Rusiei. O acţiune concepută ca fiind rodul unei colaborări între doi subiecţi internaţionali cu împuterniciri egale, fără acceptul Chişinăului. De altfel, „ministrul de externe” al RMN, Nina Ştanski, vorbeşte în mod curent, inclusiv la recenta reuniune de la Lvov, despre Transnistria ca despre un stat de sine stătător. Nu este de mirare că, de curând, Nina Ştanski a fost declarată „omul anului 2012 în Transnistria”, ca reprezentant al tinerei generaţii de diplomaţi care apără şi promovează interesele statului. De un titlu similar s-a bucurat şi Dmitri Rogozin, vicepremier în guvernul de la Moscova şi reprezentant special al preşedintelui Rusiei pentru Transnistria, Tiraspolul recunoscându-i acestuia contribuţia la restabilirea autorităţii incontestabile a forţelor ruse în regiune.

Pe fondul acestor evoluţii, clasa politică de la Chişinău ar trebui, poate, să mediteze mai mult la vechea înţelepciune conform căreia disensiunile interne deschid poarta imixtiunilor externe. Un adevăr subliniat adesea de o personalitate emblematică a Basarabiei, Pantelimon Halippa: „… cel mai mare duşman este în mijlocul nostru. Acesta este NEUNIREA. Fraţii mei, biruiţi acest straşnic duşman şi noi vom birui totul”.

Ioan C. Popa