22
September , 2017
Friday
Românii, cea mai numeroasă şi mai tânără comunitate din Spania, nu îşi găsesc uşor de ...
La sfârșitul spectacolul tradiţional susţinut de „Sichuan Mianyang Art Showplace” din China, la Opera ...
Consiliul balcanic La 12 februarie 2000, au avut loc la Bucureşti lucrările celei de-a treia reuniuni ...
Cultura după 1989 Schimbarea regimului politic în România, din decembrie 1989, nu s-a petrecut peste noapte ...
Comisia Europeană defineşte lobby-ul ca „orice activitate care are drept obiectiv influenţarea formulării şi deciziilor ...
Klaus Iohannis, preşedinte al României, la întâlnirea cu diaspora română din Franţa „Românii dau valoare Europei ...
Lovitura de stat din Turcia, din luna iulie a.c., ne dă prilejul să trecem în ...
Revista „Balcanii şi Europa” nr. 73/2007 consemna desemnarea Sibiului drept Capitală Culturală Europeană, eveniment care ...
Un paradox contemporan: supraevaluarea trecutului comunist La mai bine de 20 de ani de la căderea ...
În decembrie 2013, a fost decorat de către preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, cu „Ordinul ...
E.S. Matthijs van Bonzel, Ambasador al Olandei la Bucureşti: „Am început o campanie de informare pentru ...
Corespondenţă specială din Chişinău La aproape o lună de la momentul istoric al semnării de către ...

Articole din categoria ‘Români peste hotare’

Vechi probleme, noi realităţi

Reporter: editura July - 8 - 2016 Comments Off on Vechi probleme, noi realităţi

Românii din Ucraina reprezintă, ca mărime, a doua comunitate etnică, după cea rusă, în condiţiile în care vitregia vremurilor i-a încercat din greu pe conaţionalii noştri din ţara vecină. Istoria a vrut ca românii din regiunile Cernăuţi (nordul Bucovinei, nordul Basarabiei şi ţinutul Herţa), Odesa (sudul Basarabiei şi Transnistria) şi Transcarpatia (Maramureşul de Nord), astăzi în număr de peste 400.000, să fie urmaşii unor oameni care au fost nevoiţi să treacă teste dure de supravieţuire identitară, reuşind, ei şi urmaşii lor, generaţie după generaţie, să-şi păstreze credinţa, apartenenţa la naţiunea română, spiritualitatea şi tradiţiile.

Trecut zbuciumat

Deschiderea Centrului Cultural Român din Cernăuţi

Deschiderea Centrului Cultural Român din Cernăuţi

În condiţiile în care au apărut zorii unor timpuri mai bune pentru toate minorităţile din Ucraina, şi românii speră că măsurile ce vor fi luate în noul context vor asigura continuitatea procesului de păstrare a identităţii lor, de promovare a tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti. Se cunoaşte că până nu demult, acest lucru a fost anevoios; relaţiile dintre România şi Ucraina aveau ca fundament suspiciunea, dezacordurile, mentalităţile închistate. Aceste rivalităţi s-au răsfrânt mult timp asupra românilor din interiorul statului ucrainean, supuşi divizărilor, discriminărilor, resentimentelor. Chiar în anul 2014, studiile, cercetările, analizele, precum şi reportajele şi documentarele realizate de mass-media româneşti arătau că românii din Ucraina se simţeau abandonaţi, uitaţi, pe de o parte, de ţara-mamă, iar pe de altă parte trataţi ca nişte cetăţeni „de mâna a doua”, fără drepturi, de ţara în care trăiesc (un singur exemplu: statul ucrainean a tăiat la un moment dat finanţarea publicaţiei „Zorile Bucovinei”, din cauza conţinutului… naţionalist). În aceste condiţii, an de an, tot mai mulţi părinţi şi-au dat copiii la şcoli ucrainene, considerând că astfel le vor oferi mai multe şanse în viitor, iar limba română se aude din ce în ce mai rar…

Provocările prezentului

De la aceste repere nefericite pornea reluarea unor relaţii mult mai cordiale între România şi Ucraina, odată cu schimbarea direcţiei politice a Kievului, spre valorile occidentale. Din păcate, nici nu au apucat să spere etnicii români la o viaţă mai bună odată cu întoarcerea ţării vecine spre Europa occidentală, că Ucraina a fost lovită de anexarea Crimeii, intrând într-o perioadă de instabilitate explozivă care se menţine şi astăzi. În aceste condiţii, paşii spre normalizarea abordării problematicii minorităţii româneşti de către statul ucrainean se preconizează a fi mai lenţi. Dar vor fi. Acest lucru este imperios necesar dacă ţara îşi doreşte să adere la valorile vestice. Iar problemele nu sunt puţine: accesul la învăţământul în limba maternă, utilizarea oficială a limbii române în administraţie şi în justiţie, finanţarea activităţilor asociaţiilor minorităţii române, mass-media în limba română, păstrarea identităţii religioase, reprezentarea la nivelul administraţiei, lipsa reprezentării parlamentare, retrocedarea proprietăţilor care au aparţinut comunităţii româneşti sunt doar câteva dintre subiectele dureroase pentru români, care s-au perpetuat şi care nu-şi vor găsi rezolvarea pe termen scurt, necesitând eforturi susţinute.

Speranţe pentru viitor

Asociaţia „Convergenţe Europene” din Bucureşti a adus în atenţia oficialităţilor o serie de probleme perpetuate în timp şi care se cer rezolvate: existenţa unui plan de învăţământ „moldovenesc” pentru şcolile românofone din regiunea Odesa, separat de cel dedicat şcolilor româneşti din Transcarpatia şi Cernăuţi; divizarea comunităţii româneşti în români şi „moldoveni”, prin tolerarea şi, pe alocuri sprijinirea unor „moldovenişti”; „moldovenizarea” şcolilor şi a elevilor români din regiunea Odesa, fenomen pe care statul ucrainean, chiar dacă oficial nu-l încurajează, nici nu-l împiedică; slaba calitate a manualelor şcolare puse la dispoziţie de statul ucrainean şcolilor româneşti din cele trei regiuni; lipsa unor facultăţi pedagocice sau a unor linii de studiu în limba română la Ujgorod, Ismail şi Cernăuţi (în Transcarpatia, de exemplu, etnicii maghiari au astfel de facultăţi şi linii de studiu, unde sunt pregătiţi viitorii învăţători pentru comunitatea maghiară din regiune); ucrainizarea şcolilor; nerecunoaşterea de către Ucraina a diplomelor obţinute de studenţii care au absolvit studiile în România; numărul foarte mic de locuri cu bursă alocate de România tinerilor etnici români din Ucraina care vor să studieze în universităţi româneşti; dificultăţile birocratice în introducerea manualelor şcolare şi a literaturii artistice româneşti (şi nu numai) în Ucraina. Exemplele ar putea continua.

În condiţiile în care autorităţile din ţara vecină nu vor veni în întâmpinarea comunităţii din proprie iniţiativă, eforturile generaţiilor de români, adaptate la noile realităţi, trebuie să continue, întrucât soluţii există. Dar cel puţin de acum încolo există speranţa că, odată cu depăşirea situaţiei dificile în care se află Ucraina din pricina acţiunilor Rusiei, românii din ţara vecină şi-ar putea reface vieţile şi ar putea privi spre un viitor mai bun într-un stat democratic, cu principii europene.

Timpul reciprocităţii

În vreme ce românii din Ucraina au fost lipsiţi de drepturi civile până nu demult, statul ucrainean angajându-se abia acum ca în următorii ani să implementeze măsurile necesare în domeniu, iată cum sunt trataţi ucrainenii din România:

  • interesele religioase ale celor circa 50.000 de minoritari ucraineni sunt reprezentate de Vicariatul Ortodox Ucrainean al Bisericii Ortodoxe Române, care cuprinde 25 de parohii, precum şi de Vicariatul General Ucrainean al Bisericii Greco-Catolice;
  • asigurarea necesităţilor de informare ale etnicilor ucraineni din România se face pe calea realizării emisiunilor de radio în limba ucraineană, difuzate de posturile de radio regionale din oraşele Iaşi, Sighetu Marmaţiei şi Timişoara; pe postul naţional de televiziune TVR2 este difuzată emisiunea „Împreună către Europa”, în cadrul căreia se pregătesc şi emisiuni despre viaţa comunităţii ucrainene; Uniunea Ucraineană din România editează cinci tipuri de reviste periodice;
  • în România funcţionează o instituţie cu predare în limba ucraineană – Liceul ucrainean „T.G. Shevchenko”, în Sighetu Marmaţiei – iar în unele şcoli româneşti din regiunile dens populate de ucraineni, limba şi literatura ucraineană sunt predate ca materie de studiu;
  • pe baza legislaţiei actuale, există două organizaţii etnice ucrainene, una dintre ele reprezentată în Parlamentul de la Bucureşti;
  • ucrainenii din România beneficiază de un sprijin financiar consistent din partea statului român.

Românii din Ucraina au pentru ce să lupte cu timpul şi vitregia vremurilor. În regiunea Cernăuţi funcţionează 70 de şcoli cu predare în limba română, la care se adaugă 15 unităţi de învăţământ mixte, în Transcarpatia (între Tisa şi Carpaţii ucraineni, la graniţa cu România) există 11 şcoli cu predare în limba română şi două şcoli mixte. Românii sunt bine coagulaţi şi în asociaţii şi organizaţii care îi reprezintă şi le susţin interesele, una dintre cele mai importante fiind Uniunea Interregională „Comunitatea Românească din Ucraina”. Conducerea acesteia a mulţumit oficial „patriei istorice” pentru ratificarea Acordurilor de asociere între UE şi Ucraina, R. Moldova şi Georgia: „Ne mândrim cu faptul că patria noastră istorică, România, a fost prima dintre ţările membre ale Uniunii Europene care a finalizat procedura de ratificare a celor trei Acorduri de Asociere ale UE cu Ucraina, Republica Moldova şi Georgia, popoarele cărora şi-au afirmat prin sacrificii deosebite aspiraţiile lor de integrare europeană”.

„Mulţumiri pentru sprijinul acordat Ucrainei în Parteneriatul Estic, pentru faptul că România a ratificat prima Acordul de asociere a Ucrainei cu UE, pentru înţelegerile privind canalul Bâstroe, intensificarea traficului de frontieră, viitoarea redeschidere a zborurilor aeriene Bucureşti-Kiev… Nimic despre sprijinul pentru comunităţile istorice româneşti din Transcarpatia, Cernăuţi şi Sudul Basarabiei. Nici o vorbă!” (Anatol Popescu, preşedintele Asociaţiei „Basarabia”, organizaţie a românilor din regiunea Odesa)

Gând şi suflet pentru cei cărora ne adresăm

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Gând şi suflet pentru cei cărora ne adresăm

Casa de editare „Balcanii şi Europa” tipăreşte această revistă dedicată românilor din jurul graniţelor ţării alăturându-se astfel eforturilor şi acţiunilor etnicilor români care înfruntă opresiunea şi nedreptăţile pentru păstrarea identităţii naţionale şi susţine eforturile lor pentru drepturi fundamentale, stipulate în toate documentele europene şi internaţionale.

Romani din Timoc

Romani din Timoc

Zona Timocului, din Serbia răsăriteană, se întinde între râurile Timoc, Morava şi fluviul Dunărea, iar comunitatea românilor de aici este una semnificativă. Oficial, în Serbia trăiesc români în Voivodina şi „vlahi” în Valea Timocului. Ca atare, în Voivodina limba română e utilizată în administraţie, denumirile instituţiilor publice sunt şi în limba română, există şcoală şi presă românească, iar numele localităţilor cu majoritate românească este trecut şi în română, în timp ce în Valea Timocului românii sunt lipsiţi de astfel de drepturi. Aici trăiesc circa 300.000 de români care luptă de secole pentru continuitatea tradiţiilor strămoşeşti, pentru recunoaşterea apartenenţei lor la romanitatea balcanică. Revista noastră se adresează tuturor acestor eroi ai identităţii româneşti, supuşi de veacuri presiunilor, deznaţionalizării, dezbinărilor, politicilor de obstrucţionare a drepturilor lor, statisticilor măsluite. Spre aceştia se îndreaptă gândurile şi susţinerea noastră frăţească.

În Serbia de Răsărit există 154 de sate, în totalitate locuite de români, şi 48 de localităţi mixte, precum sunt şi oraşele centre comunale Bor, Zaiecear, Cladovo, Negotin, Maidanpec, Jagubiţa, Golubaţ, Velico Gradişte, Bolievaţ, Ciupria, Jabari, Svilainaţ, Despotovaţ, Petrovaţ. De aproape două secole, mare parte se identifică cu denumirea de „vlah”, însă vlahii nu sunt altceva decât români, care vorbesc graiul străbun. „Noi ne luptăm cu o manipulare istorică, aceea că, de zeci de ani, românii şi vlahii sunt consideraţi popoare diferite în Serbia, deşi pentru toată lumea este evident că e vorba de unul şi acelaşi neam”, explică Boian Bărbuţă, preşedintele „Iniţiativei Românilor din Serbia”, organizaţie a românilor din Valea Timocului.

Alături de această politică a dezbinării, există şi sistemul de denaturare a statisticilor oficiale. Conform recensământului din 2011, în Timoc ar trăi 35.330 de „vlahi” şi circa 2.500 de români. Dar aceste cifre oficiale sunt permanent contestate, întrucât este binecunoscut faptul că, potrivit statisticilor neoficiale ale organizaţiilor româneşti din Serbia, numărul real al românilor ar fi de peste 300.000 doar în Timoc. Remarcând discrepanţele intenţionate şi capcana nedeclarării apartenenţei la minoritatea română, Vasile Barbu, membru al Consiliului Naţional al Minorităţii Naţionale Române, arată că „în Serbia de nord-est, unde, conform statisticilor neoficiale există peste 300.000 de români, numai 4.500 s-au declarat români la recensământ”. Aceste diferenţe majore sunt susţinute de prin toate mijloacele de statul sârb, care a ignorat mereu aplicarea regulilor internaţionale în domeniul minorităţilor, cu precădere în ce-i priveşte pe români. Este de notorietate, de altfel, apelul pe care Biserica Ortodoxă Sârbă l-a făcut la adresa cetăţenilor, care au fost îndemnaţi să se declare sârbi, „pentru binele patriei şi al ortodoxiei”. Aceste recensăminte disproporţionate, în evidenta defavoare a minorităţii româneşti, îi determină chiar pe unii specialişti sârbi să le pună sub semnul întrebării, iar unele publicaţii afirmă răspicat că recensămintele sunt „dătătoare de confuzii şi greu de explicat din punct de vedere demografic”. În aceste condiţii, organizaţiile româneşti au contestat oficial recensământul din 2002 în faţa guvernului sârb şi la OSCE. Mai mult, aceste organisme fac demersuri neîncetate pentru ca „vlahii” din Valea Timocului să meargă la primăriile din zonă pentru a completa formularul prin care se declară membri ai minorităţii române, pentru a menţine şi consolida comunitatea şi pentru a-i da importanţa cuvenită în interiorul statului sârb.

Când Radu şi Pop devin „Radici” şi „Popovici”…

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Când Radu şi Pop devin „Radici” şi „Popovici”…

De-a lungul timpului, statul sârb a dus o neîncetată politică de deznaţionalizare în legătură cu etnicii români, punând în aplicare un întreg arsenal menit să destructureze puternica şi unita comunitate românească. Stau mărturie măsurile de împiedicare a educaţiei în limba maternă, interdicţia oficierii slujbelor religioase în limba română, cenzura, inexistenţa unei prese româneşti, denaturarea statisticilor, crearea artificială a unor entităţi separate de cea românească, presiuni şi ameninţări de tot felul.

Etnici români din Serbia

Etnici români din Serbia

În anii 1980, ziarul sârb „Borba” atesta faptul că românii din Timoc numără circa un milion de persoane, concentrate în 200 de comune pur româneşti şi 200 de localităţi mixte, plus mai multe oraşe în care trăiesc mulţi români.. Cifra a fost preluată şi de un periodic belgrădean mai recent, „Naşa Reci”. Aceste date reflectă o realitate pe care politica statului vecin a încercat mereu s-o sfideze.

Mai precis, autorităţile sârbe nu recunosc faptul că vlahii şi românii sunt unul şi acelaşi popor. Apoi, împiedică prin toate mijloacele unitatea etnicilor români în jurul bisericii strămoşeşti, mergând până la acţiuni de hărţuire. De pildă, la biserica românească din Coroglași, „românii care au venit să ţină un parastas pentru eroii căzuţi în lupta de la Rovine au fost arestaţi de poliţia sârbă, sub pretextul că… n-aveau aprobare să întindă mesele pe iarbă”, atrage atenţia Cristea Radu Timoc, lider al Asociaţiei „Astra Română” pentru Banat-Porţile de Fier şi Românii de Pretutindeni. În alt loc, lângă Biserica din centrul satului Zlot, există un arc de triumf în miniatură, pavat cu tăbliţe încrustate în chirilică cu numele eroilor care au luptat în războaiele balcanice, cu inscripţia „Ostaşilor din Zlot care au murit luptându-se pentru liberartea Serbiei în 1912-1918”. S-a mers până acolo cu denaturarea adevărului istoric încât a fost adăugat sufixul „ici” tuturor numelor, românii fiind astfel prezentaţi ca… sârbi.

Un alt mecanism de asimilare este inexistenţa presei în limba română sau, mai grav, cenzura aplicată atunci când mijloacele de informare ale românilor totuşi există. Este de notorietate cazul unui reportaj realizat de televiziunea de stat din Serbia la Protopopiatul din Negotin, care a fost puternic cenzurat la intervenţia episcopului sârb Ilarion, care a spus că „nu este bine să se facă aceste înregistrări, în primul rând pentru că în Timoc nu există români şi că nu este bine să se mediatizeze problema Bisericii Ortodoxe Române din Timoc, pentru că nu trebuie să se ştie că aceasta există acolo”, avertizează presa din România. Emisiunea a fost difuzată, dar puternic cenzurată, conţinând doar declaraţiile părţii sârbe. Sunt multe alte exemple care arată că autorităţile sârbeşti nu se dau la o par¬te de la procedee nedemne. Postul de televiziune B92 din Belgrad a înregistrat o emisiune privind vlahii din Timoc. În timpul emisiunii, a vorbit şi profesorul de istorie Slavoljub Gacovic, salariat al Muzeului din Zaječar, acesta argumentând românitatea vlahilor. În timpul emisiunii s-au prezentat şi costume naţionale „vlahe” aflate în Muzeul din Zaječar. „În iritarea creată de emisiune, directorul Muzeului a dat o dispoziţie prin care profesorului Gacovic i se interzice pe o durată nelimitată accesul în Muzeu”, arată Tiberius Puiu, membru al Societăţii române de balcanistică şi slavistică.

Per ansamblu, în lipsa unei educaţii în limba română şi pe fondul acţiunilor de asimilare, „omul care nu ştie multe despre ai lui gândeşte că mai bine să zic că sunt sârb, e mai bine la muncă, să nu am probleme”, sintetizează românca Biserca Ianoşevici, care conduce Asociaţia culturală locală „Primovara” din Zlot, unul dintre cele mai mari sate româneşti din Serbia.

 


 

Zavisa Jurj, preşedintele Asociaţiei „Ariadnae Filum” a românilor din Timoc

Zavisa Jurj, preşedintele Asociaţiei „Ariadnae Filum” a românilor din Timoc

Comunitatea noastră înregistrează un progres evident, în ciuda eforturilor statului sârb de a ne distruge. Şi mă refer aici la încercarea de micşorare a românilor declaraţi la recensământ, ne încurcă atunci când dorim să construim biserici sau ne pun piedici la predarea limbii române în şcoli. Pe scurt, poartă o campanie de intimidare a comunităţii. De 15 ani se vorbeşte de formarea unor centre cultural-informative ca prime instituţii româneşti în afară de Biserică, însă rămânem tot la vorbe”, spune Zavişa Jurj, preşedintele Asociaţiei românilor „Ariadnae Filum“.

 

 

 

 

 

 

Obstrucţionarea educaţiei în limba maternă

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Obstrucţionarea educaţiei în limba maternă

Unul dintre drepturile fundamentale ale românilor din Serbia, obstrucţionat ani la rând, este cel la educaţie în limba maternă. În ciuda acordurilor pe care le-a semnat, a presiunilor din partea României şi a necesităţii respectării angajamentelor de candidată la UE, ţara vecină face paşi lenţi şi rari pentru a-şi îndeplini propriile obligaţii.

Ore de limba română

Ore de limba română

Determinarea practicilor educaţionale privind introducerea cursurilor de limbă maternă în Serbia de Nord-Est (Timoc) are mai multe etape şi mai mulţi actori implicaţi. Momentele principale au fost înainte şi după acceptarea candidaturii Serbiei la statutul de ţară membră a Uniunii Europene (martie 2012). Una dintre revendicările dintotdeauna ale acesteia a fost „garantarea drepturilor culturale, misiune care să asigure dezvoltarea valorilor lingvistice, folclorice, etnografice, literare, religioase, cu tot ce este legat de virtuţile romanităţii orientale”. Există diferenţe majore în ceea ce priveşte asigurarea dreptului românilor din Serbia la educaţie în limba maternă. În Voivodina, unde sunt mai puţini etnici români, există învăţământ public cu predare în limba maternă, dar în Timoc, românii, în număr mult mai mare, nu beneficiază, la nici un nivel, de educaţie în limba maternă. Dar nici în Voivodina, nici în Timoc nu există învăţământ privat cu predare în limba română. Cât priveşte învăţământul superior, se poate studia în limba română doar în puţine universităţi.

Abecedare pentru copiii din Timoc, din partea statului român

Abecedare pentru copiii din Timoc, din partea statului român

Care sunt motivele nerespectării flagrante a acestui drept elementar, de care sârbii din România se bucură pe deplin? Câteva evoluţii sunt relevante: în 2007, limba română a fost acceptată ca fiind limba maternă a românilor din Timoc. Din păcate, a fost doar un gest formal. Conform legii, decizia guvernului de la Belgrad trebuia urmată de posibilitatea predării limbii române în şcolile din Serbia de Est, unde românii timoceni erau majoritari, fapt solicitat imediat de reprezentanţii comunităţii româneşti. Cu toate acestea, a fost respinsă cererea de deschidere a claselor cu predare în limba română în şcolile din Timoc, la Brestovac-Bor, Slatina-Bor şi Ranovac. Urmare a atitudinii negative a Ministerului Educaţiei Republicii Serbia şi a administraţiilor şcolare sârbe de pe plan local, nici după trei ani, în anul şcolar 2009-2010, nu s-a putut realiza deschiderea cursurilor de limba română din şcolile publice din Timoc. Faptul că aceasta era o adevărată politică de stat o demonstrează opoziţia autorităţilor la acţiunile dedicate ameliorării situaţiei educaţiei în limba maternă pentru români. Ani la rând, Serbia a tergiversat lucrările Comisiei mixte româno-sârbe, care ar fi trebuit să analizeze şi să rezolve solicitările punctuale ale etnicilor români din Serbia.

 

Nimic nou: aceeaşi politică

Intenţia ţării vecine de a adera la Uniunea Europeană a schimbat oarecum abordarea. Au intrat în scenă trei factori externi implicaţi în determinarea practicilor educaţionale privind introducerea cursurilor de limbă maternă în Serbia de Nord-Est (Timoc): România, ca stat de apartenenţă a minorităţii române din Serbia, cu drept de intervenţie în sprijinul acesteia; Comisia Europeană şi Înaltul Comisar OSCE pentru Minorităţi Naţionale. Schimbarea atitudinii Serbiei genera Protocolul celei de-a doua sesiuni a Comisiei Mixte România – Republica Serbia pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale. În ceea ce priveşte accesul la educaţie în limba română, România a solicitat încă de atunci înregistrarea rapidă de progrese în aplicarea Protocolului – introducerea în programa şcolară a cursului de limbă şi cultură română, demararea rapidă a unor cursuri-pilot, cu luarea în considerare a listelor de solicitări pentru astfel de cursuri, semnate de părinţii românilor din regiune – iar Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţionale, Knut Vollebaek, a insitat ca partea sârbă să introducă studiul limbii române cu elemente de cultură naţională în şcolile din estul Serbiei. Ce s-a întâmplat în realitate? Aceeaşi politică. De exemplu, în 2012 au fost depuse sute de cereri semnate de părinţii copiilor români din şcolile din Timoc (Kladovo, Podgorac, Brestovac, Zajecear etc). Cu toate acestea, nu s-a permis deschiderea cursurilor de limbă română, fapt reclamat de asociaţiile românilor timoceni. În urma presiunilor Uniunii Europene, în 2013, Cancelaria Primului Ministru al Serbiei a emis o adresă prin care anunţa procedura de introducere a orelor de limbă română în Serbia de răsărit. Ce a urmat? În judeţele Bor şi Zajecear, 1.617 familii se pronunţau pentru studierea limbii române ca limbă maternă începând din 1 septembrie 2013. În final, însă, elevilor care aleseseră limba română pentru noul an şcolar li s-a refuzat acest drept. Au fost implementate şi alte practici de obstrucţionare: fixarea în orar a limbii române la ore târzii, descurajându-se astfel participarea elevilor, îndepărtarea de la catedră, prin modificare legislativă, a celor care cunoşteau limba română din familie şi care puteau s-o predea etc. Mai mult, a fost încurajată crearea unei limbi „vlahe” separate de limba română, folosind caractere chirilice, pentru a sublinia diferenţele clare între români şi „vlahi” pe care le promovează politica oficială sârbă, atrage atenţia Bogdan Aurescu, fost ministru de Externe al României. Mărturia Dianei Šolkotović, profesoară din localitatea Kladovo, este relevantă pentru distanţa dintre declaraţii şi realitate: „Credeam că înscrierile la Limba română cu elemente ale culturii naţionale (obiect facultativ-opţional, la fel ca şi Religia şi Educaţia civică) să se desfăşoare la fel ca şi la celelalte două şi totul să funcţioneze normal. Dar aşteptările mele au fost simple visuri. În prima zi de şcoală m-am prezentat la cele două licee din Kladovo unde am predat şi anul trecut (2013, n. red.), conform înţelegerii pe care am avut-o cu directorii în august. Totul părea normal, dar seara am primit mesaje de la părinţii ai căror copii trebuiau să ducă formularele completate cu opţiunea pentru limba română şi cărora diriginţii le-au spus că nu mai au voie să o facă. Iar miercuri, când l-am anunţat pe directorul liceului teoretic de numărul înscrişilor care era mai mare decât cel anunţat, nu cu mult, dar mai mare, mi-a replicat că acesta nu e finalul, că o să aibă grijă ca acesta să se micşoreze simţitor la şedinţa cu părinţii de vineri. Unde, afirma dumnealui, o să le deschidă ochii asupra pericolului semnării acestui formular şi chiar dacă au făcut-o, să-şi reconsidere gestul. Fiindcă noul formular indică faptul că elevul trebuie să fie apartenent al etniei române dacă vrea să înveţe limba română”.


*„Minoritatea română din Serbia şi dreptul la educaţie în limba maternă” (Mihaela Teodor, Academia Română – Institutul de Economie Mondială)

 

 

Unitate pentru recunoaşterea etnicităţii

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Unitate pentru recunoaşterea etnicităţii

Etnicii români din Serbia îşi unesc forţele pentru păstrarea nealterată a identităţii româneşti şi a apartenenţei la romanitatea balcanică. Unul dintre evenimentele cele mai importante ale demersului pentru unitate este Protocolul românilor/vlahilor din Serbia de Răsărit, semnat de 12 asociaţii ale comunităţii româneşti, precum şi de numeroşi lideri de opinie. Documentul stipulează, printre altele:

1– drepturile persoanelor care îşi asumă în mod liber identitatea culturală română se referă la „persoanele de origine română şi cele aparţinând filonului lingvistic şi cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceştia sunt apelaţi (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuţovlahi, daco-români, fărşeroţi, herţeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo–români, maramureşeni, megleniţi, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum şi toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”;

– noi toţi – români, rumâni, vlahi, valahi sau vlasi – suntem un singur neam şi suntem români originari în zona în care trăim; 

-Biserica neamului nostru românesc, rumânesc/vlah este Biserica Ortodoxă Română şi toţi membrii comunităţii noastre naţionale care sunt de credinţa ortodoxă trebuie să ţină de structura canonică a Patriarhiei Române din Serbia, care este Episcopia Daciei Felix de la Vârşeţ (Protopopiatul Daciei Ripensis). 

-indiferent ce spun legile Serbiei – ţara în care trăim şi ai cărei cetăţeni loiali suntem – care se pot schimba oricând legat de Consiliile naţionale, îmbrăţişăm fără rezerve prevederile clare şi de mare folos practic ale Legii 299 din Ţara mamă, România, care arată că, din punct de vedere juridic, român=rumân=vlah=român/vlah.

Întâlnire a liderilor românilor/vlahilor din Serbia de Răsărit

Întâlnire a liderilor românilor/vlahilor din Serbia de Răsărit

-Ţara noastră mamă este România. Suntem un singur neam, avem o singură limbă literară, o singură ţară înrudită şi o singură Biserică Ortodoxă.

 

Pentru cetăţenia patriei-mamă

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Pentru cetăţenia patriei-mamă

Pentru românii din Serbia, cetăţenia patriei-mamă este o metodă de stopare a procesului de asimilare și deznaţionalizare. Stă mărturie faptul că la scurt timp după publicarea, în finalul anului 2015, în Monitorul Oficial al României a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 37/2015 pentru modificarea şi completarea Legii Cetăţeniei Române, în Serbia au început să apară efectele.

Pregătirea documentelor pentru obţinerea cetăţeniei române

Pregătirea documentelor pentru obţinerea cetăţeniei române

Dat fiind faptul că legea prevede ca se poate acorda cetăţenia română „la cerere, persoanei fără cetăţenie sau cetăţeanului străin care a contribuit în mod deosebit la protejarea şi promovarea culturii, civilizaţiei şi spiritualităţii româneşti”, românii din Serbia au început să-şi adune actele necesare şi chiar apelează la notari din România în demersul de a obţine cetăţenia română. În Drobeta Turnu Severin, de exemplu, cabinetele notariale au fost asaltate de cei care vor să îşi legalizeze documentele sau să dea declaraţiile pe proprie răspundere solicitate la întocmirea dosarului, notează publicaţia „Jurnal Românesc”. Pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, cei interesaţi pot găsi toată documentaţia şi instrucţiunile necesare pentru a-şi întocmi şi depune dosarul de dobândire a cetăţeniei române. Aici pot fi găsite informaţii despre actele şi taxele necesare, precum şi un model de cerere de dobândire a cetăţeniei române

Asociaţiile românilor din Serbia activează, la rândul lor, pentru a-i ajuta pe cetăţenii sârbi de origine română. În acest context, Tihan Matasarevici, preşedintele Asociaţiei pentru Tradiţia şi Cultura Românilor „Dunărea”, din Kladovo, arată că „a fost o dorinţă mare ca legea să fie modificată în aşa fel încât şi noi, românii din Serbia, să putem câştiga dubla cetăţenie. Oamenii vin şi ne întreabă cum să procedeze. Noi nu putem să spunem nimănui că nu are voie să aplice pentru cetăţenia română, dacă el este român şi se simte român. Întrebările oamenilor sunt simple, ei vor să ştie când pot să depună dosarele, unde pot să le depună şi dacă putem noi, reprezentanţii mediului asociativ românesc, să le explicăm ce trebuie să facă şi cum pentru a depune actele de dobândire a cetăţeniei române”.

La nivelul oamenilor de rând, satisfacţia este palpabilă. Slaviša Jovanikić, un român din satul Grabovica, aparţinând comunei Kladovo, spune că este foarte bine ca şi românii din Serbia să poată primi cetăţenia română: „Noi cei care ne simţim români şi care am contribuit la sprijinirea culturii româneşti, trebuie să beneficiem de prevederile legii. Eu sper că voi reuşi să dobândesc cetăţenia română, pentru că eu vorbesc bine româneşte şi respect tradiţiile şi cultura română”.

  • Cetăţenia română este o necesitate şi o nevoie a poporului român” Zaray Radivajevici, Asociaţia „Dacia Aureliană”.

 

Academia Română, în sprijinul eforturilor identitare

1

Întâlnirea ministrului delegat pentru Relaţiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, cu acad. Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române

Cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al României, prin Preşedintele instituţiei, acad. Ionel Valentin Vlad, consideră necesare poziţionări fundamentate ştiinţific în legătură cu problema cu care se confruntă comunitatea românească din vecinătate şi Balcani, care constă în divizarea etnică artificială. Este vorba despre exprimarea unei poziţii ferme din partea mediului ştiinţific şi academic cu privire la standardizarea aşa-zisei „limbi vlahe”, în condiţiile în care apartenenţa acestor comunităţi la românitate este dovedită de numeroase studii istorice, lingvistice şi etnologice.

În contextul unei discuţii care a avut loc la începutul acestui an, cu ministrul delegat pentru Relaţiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, s-a stabilit importanţa apartenenţei la un spaţiu identitar comun a persoanelor de origine română şi a celor aparţinând filonului lingvistic şi cultural românesc, precum şi a realizării unor studii şi cercetări ştiinţifice privind comunităţile de români din străinătate”.

De altfel, acest tip de demers nu este unul nou. Fostul preşedinte al Academiei Române, acad. Eugen Simion, a făcut chiar o vizită printre românii din zona Timocului, punctând că a vrut ca instituţia „să-i descopere pe timoceni, care, se ştie, sunt în bună parte vlahi, adică români.

Acad. Eugen Simion

Acad. Eugen Simion

Ei sunt acolo, au o cultură tradiţională, vorbesc româna în dialect oltenesc sau bănăţean. Istoricii spun că o parte dintre ei (stratul cel mai profund) sunt acolo de pe vremea Daciei aureliene. Au rezistat atâta timp procesului de slavizare, turcizarePeste oamenii aceştia au trecut toate urgiile istoriei, toate imperiile, toate ideologiile, războaiele, discordiile Istoria nu i-a înfrânt. Sunt creştini ortodocşi, vorbesc o limbă română veche, îşi păstrează tradiţiile – la nuntă, înmormântare, botez – cântecele, unele splendide. Academia Română poate face mult pentru păstrarea identităţii lor”.

Întâlnirea ministrului delegat pentru Relaţiile cu românii de pretutindeni, Dan Stoenescu, cu acad. Ionel Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române

Acad. Eugen Simion

 

 

Un Protocol de ochii lumii – Angajamentele Serbiei, nerespectate

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Un Protocol de ochii lumii – Angajamentele Serbiei, nerespectate

O lume întreagă, în special cea diplomatică, a avut un moment de uimire în anul 2012, când Serbia părea că va obţine fără probleme statutul de candidată la integrare în Uniunea Europeană, iar România s-a opus. Şi-a prezentat şi motivul – nerespectarea drepturilor minorităţii româneşti din Serbia – şi a cerut şi o garanţie pentru a aproba parcursul spre UE al ţării vecine: semnarea unui Protocol româno-sârb privind etnicii români din Valea Timocului.

Dezbatere în Parlamentul European

Dezbatere în Parlamentul European

A urmat un val de critici, dar România a rămas fermă (pentru o vreme). Poziţia de atunci a diplomaţiei române a fost corectă şi legitimă, bazată pe realităţile din Serbia: populaţia de etnie română a fost supusă constant mecanismelor de deznaţionalizare, statul sârb a inventat o „etnie vlahă” şi a negat că ar fi vorba tot despre români, a permis şi încurajat înfiinţarea unui Consiliu Naţional al Vlahilor pentru fragmentarea comunităţii româneşti, a născocit „alfabetul chirilic vlah”, a oferit doar formal, în scripte, acces la educaţie şi la practicarea cultului Bisericii Ortodoxe Române, în realitate obstrucţionând învăţământul în limba maternă şi făcând apel la presiuni şi şantaj care sunt departe de normele europene pe care şi le-a asumat. Serbia a semnat, totuşi, amintitul Protocol pentru drepturile minorităţii române din 2012 pentru că astfel a fost înlăturată opoziţia României faţă de negocierile de aderare la UE a statului vecin. Din nou, ca de atâtea alte ori, Serbia îşi lua angajamente. Documentul prevedea, printre altele, că pentru partea română „sunt inacceptabile” încercările de standardizare ale aşa-numitei „limbi vlahe”, distincte de limba română, în vederea folosirii acesteia în educaţie şi administraţie; Comisia mixtă, constatând că minoritatea română nu este reprezentată ca atare în Parlamentul Republicii Serbia, a recomandat Serbiei să remedieze această situaţie, cerând părţii sârbe să ia în considerare posibilitatea modificării legislaţiei naţionale pentru a permite reprezentarea directă a minorităţii române în Parlamentul Republicii Serbia. Partea sârbă se angaja de asemeni să ia măsuri care să asigure accesul persoanelor aparţinând minorităţii naţionale române din Serbia de Est la educaţie, mijloacele de informare, administraţie publică, precum şi la serviciul religios în limba maternă. Şi acest document a avut soarta multor înţelegeri bilaterale anterioare – a fost ignorat de partea sârbă în perioada care a urmat.

Secretarul de stat Bogdan Aurescu la „Forumul Românilor din Serbia”

Secretarul de stat Bogdan Aurescu la „Forumul Românilor din Serbia”

Interesant de remarcat este faptul că un reprezentant al unei minorităţi din România, cea maghiară, Attila Korodi, puncta că problema românilor din Valea Timocului este „foarte complexă şi drepturile lor elementare nu sunt garantate. Trebuie să existe un mecanism de urmărire, de monitorizare şi de dialog permanent cu partea sârbă ca să putem să spunem că după o decizie politică luată în perioada următoare se va vedea o îmbunătăţire semnificativă a condiţiilor în care comunitatea românilor din Valea Timocului poate să-şi păstreze identitatea şi să garanteze că generaţiile care vin să poată avea identitatea română pe care şi-o doresc. Oricare cetăţean european trebuie să aibă libertatea de a-şi alege identitatea naţională şi asta trebuie să se întâmple şi în Valea Timocului”, spunea Korodi.

După semnarea amintitului Protocol, nu s-a mai întâmplat nimic. A rămas o hârtie fără valoare. În paralel cu diplomaţia română, asociaţiile românilor din Serbia au reclamat şi la Bruxelles, în cadrul unei dezbateri organizate la Parlamentul European, abuzurile împotriva libertăţii religioase a celor peste 300.000 de români din Valea Timocului, încercarea autorităţilor sârbe de a impune artificial o minoritate vlahă şi nerespectarea drepturilor românilor. „În declaraţiile publice ale autorităţilor se spune clar că Serbia ca stat are cea mai bună lege pentru minorităţi, care prevede un maxim de drepturi pentru minorităţile din Serbia, în comparaţie cu legea europeană. În ciuda acestui fapt, noi, minoritatea română din sudul Dunării, nu avem nici măcar un minimum de drepturi. Se vorbeşte public de prietenia dintre Serbia şi România. Noi, românii din Valea Timocului, întrebăm: unde ne aflăm noi în raport cu prietenia dintre ţările noastre vecine?”, a întrebat, în „inima democraţiei europene”, preşedintele Mişcării Democratice a Românilor din Serbia, Dimitrie Crăciunovici. La rândul său, Alexander Bălan, preşedintele Uniunii Românilor din Banat, atrăgea atenţia că românii din Timoc „nu au dreptul la emisiuni radio sau de televiziune în limba română. Cursuri în limba română există numai în patru sate româneşti din 200, iar Biserica Ortodoxă Română este recunoscută numai în Voivodina şi nu în regiunea Timocului, unde există mult mai mulţi români. Au existat chiar şi ameninţări, apel la război din partea preoţilor sârbi, care nu permit ca românii localnici să aibă biserica lor românească ortodoxă”.

3

Predrag Balaşevici, preşedintele Partidului Neamului Românesc din Serbia

Printre drepturile cerute autorităţilor sârbe se numărau introducerea învăţământului în limba română în programa şcolară, retransmiterea în zonă a programelor radio şi de televiziune de la Novi Sad, finanţarea de către Ministerul sârb al Culturii a presei de limba română, dreptul de a ţine slujba în limba română pentru preoţii din localităţile româneşti sau mixte, reprezentare proporţională cu numărul locuitorilor români în organele de conducere locale, desfăşurarea proceselor în limba română atunci când sunt implicaţi români.

Între timp, politica statului român s-a mai nuanţat în privinţa aderării Serbiei la Uniunea Europeană, negocierile au început, dar românii din Timoc reclamă aceleaşi injustiţii, ca şi când toate înţelegerile, angajamentele şi chiar Protocolul bilateral semnat nu ar fi existat. Stă mărturie avertismentul pe care Ministerul Afacerilor Externe îl lansa la adresa Serbiei un an mai târziu, în 2013, după ce autorităţile din ţara vecină iniţiaseră o anchetă împotriva comunităţii române din Valea Timocului din cauza… unei slujbe religioase. În acest context, secretarul de stat Bogdan Aurescu reamintea Serbiei faptul că prevederile Protocolului semnat în anul anterior trebuie aplicate pe întreg teritoriul, inclusiv în Timoc: „La un an de la semnarea Protocolului, cu toate demersurile părţii române, singurul rezultat concret care poate fi notat pozitiv este în domeniul mass-media: un program TV în limba română, extins de la 10 la 45 de minute, cu o arie de transmisie relativ limitată. Ca şi în trecut, Ministerul român al Afacerilor Externe cerea atunci din nou introducerea în programa şcolară a cursului de limba şi cultura română, asumată de partea sârbă, demararea rapidă a unor cursuri-pilot, astfel cum fusese convenit la prima rundă de consultări, luarea în considerare a listelor de solicitări pentru astfel de cursuri, semnate de părinţii romanilor din regiune. O dată în plus, pentru că urmărea alăturarea de UE, Serbia şi-a reînnoit angajamente pe care apoi le-a ignorat permanent. Un an mai târziu, la „Forumul Românilor din Serbia”, Secretarul de stat Aurescu, co-preşedinte din partea României al Comisiei Mixte Interguvernamentale România – Republica Serbia privind minorităţile naţionale, aprecia că „nu s-au înregistrat progrese notabile în ceea ce priveşte implementarea recomandărilor Protocolului în ce priveşte minoritatea română din Serbia, mai ales componenta sa din Valea Timocului”, atrăgând atenţia că „România urmăreşte cu toata atenţia ca românii din Serbia să poată exercita neîngrădit drepturile lor”. Din nou nu a intervenit vreo schimbare. O dovedeşte faptul că la Şcoala de Vară de la Izvorul Mureşului, din anul 2015, reprezentanţii românilor din Valea Timocului făceau din nou apel la respectarea drepturilor lor. Atunci, zeci de lideri ai unor asociaţii româneşti şi personalităţi marcante au dezbătut problematica din interiorul comunităţilor româneşti din jurul graniţelor. Şi s-a constatat că românii timoceni se confruntă cu aceleaşi nedreptăţi. Sociologul Radu Baltaşiu a prezentat principalele aspecte identificate pe teren în urma unei cercetări interdisciplinare desfăşurate în Timoc: „În esenţă, dacă sunt zone inclusiv în România sau în afara frontierelor unde ţi-e frică să fii român, în Timoc s-a ajuns la ruşinea de a fi român. Ea marchează o ruptură majoră, care pune în pericol reproducerea etnică a comunităţii româneşti. Noi am găsit pe teren câteva urgenţe: refacerea reţelei instituţionale a bisericii; constituirea unei reţele şcolare care să le furnizeze tinerilor cunoştinţele necesare vieţii moderne; combaterea stereotipurilor media despre comunitatea şi biserica românească”.

4Aşadar, aceleaşi greutăţi vechi „de când lumea” se află în faţa românilor timoceni, chiar şi în condiţiile în care statul în care trăiesc este pe cale de a deveni membru al UE. „Dacă România nu ne va sprijini acum, în contextul integrării europene a Serbiei, apoi va fi prea târziu pentru românii din Serbia, în condiţiile în care această ţară are de 40 de ani o strategie de a asimila elementul românesc. De ani de zile, la Izvorul Mureşului venim şi ne spunem problemele pe care le avem, când este vorba de şcoala pe care nu o avem, când este vorba de biserică, când este vorba de mass-media, că nu au toate drepturile astea cum le au fraţii din Banat sau cum au alte minorităţi. Dar nu vedem realizarea sau rezolvarea acestor probleme. De ani de zile, la Izvorul Mureşului venim şi ne spunem problemele pe care le avem, când este vorba de şcoala pe care nu o avem, când este vorba de biserică, când este vorba de mass- media, că nu au toate drepturile astea cum le au fraţii din Banat sau cum au alte minorităţi. Dar nu vedem realizarea sau rezolvarea acestor probleme. Atunci când politicienii români de la Bucureşti vor spune colegilor de la Belgrad că drumul Serbiei în UE este prin Timoc, aşa cum fac croaţii pentru minoritatea lor din Serbia şi aşa cum fac bulgarii, atunci Belgradul va înţelege că trebuie să ne respecte drepturile”, a atras atenţia Predrag Balaşevici, preşedintele Partidului Neamului Românesc din Serbia.

 

 

Mesaje şi demersuri bilaterale

Reporter: editura March - 23 - 2016 Comments Off on Mesaje şi demersuri bilaterale

Branko Brancovic

Legile noastre privind minorităţile sunt în linia Consiliului Europei, dar este nevoie să detaliem situaţia oamenilor din Timoc şi să le rezolvăm problemele. Da, există probleme, dar ele nu sunt atât de importante încât să dăuneze relaţiilor dintre cele două ţări (E.S. Branko Brancović, Ambasador al Serbiei la Bucureşti)

Nu există nici un motiv pentru care românii care trăiesc în Serbia să fie o problemă. Suntem deschişi la aceste chestiuni şi nu avem nevoie de instituţiile de la Bruxelles pentru a le rezolva” (Ivica Dacić, ministru de Externe)

Astrid ThorsEste de mare importanţă să fie protejat dreptul minorităţilor la educaţie în limba maternă şi să fie luate măsuri active pentru evitarea segregării” (Astrid Thors, Înalt Comisar pentru Minorităţi Naţionale al OSCE, vizitând Serbia)

IohannisToţi cetăţenii sârbi care îşi asumă spiritualitatea românească şi legăturile culturale, religioase şi de limbă cu România, indiferent de regiunea din Serbia în care locuiesc sau de denumirea sub care sunt cunoscuţi, români sau vlahi, aparţin minorităţii române.  De aceea, mesajul meu pentru toţi românii din Serbia este acesta: fiţi uniţi! Este calea prin care românii, loiali statului în care trăiesc, se pot face auziţi ca o voce unitară şi puternică (Klaus Iohannis, preşedinte al României)

bogdan aurescu „Avem datoria faţă de cetăţenii care îşi au rădăcinile în această naţiune de a ne implica serios în apărarea drepturilor lor. Vom continua fără odihnă demersurile noastre, pentru a nu mai exista standarde diferite între românii din Serbia – cei din Valea Timocului şi cei din Voivodina. Trebuie ca şi românii din Timoc să aibă dreptul nestingherit să studieze în limba română, să aibă posibilitatea de asista la serviciul religios în limba română şi să aibă acces larg la ştiri şi emisiuni în limba română” (Bogdan Aurescu, fost ministru de Externe)

 

Biserica Ortodoxă românească – Model de continuitate spirituală

Reporter: editura March - 22 - 2016 Comments Off on Biserica Ortodoxă românească – Model de continuitate spirituală

Biserica Ortodoxă Română din Valea Timocului nu este recunoscută de autorităţile sârbe nici în prezent. În cele mai multe sate locuite în majoritate de români sunt lăcaşe de cult mai vechi, însă acestea sunt trecute în proprietatea Bisericii Ortodoxe Sârbe, se ţin slujbe în limba sârbă ori în slava veche, iar preoţii ortodocşi români, care aparţin de Biserica Ortodoxă Română, nu au voie să slujească. Această atitudine nu este întâmplătoare: Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe din Serbia sunt nemulţumiţi că am avea autoritate canonică peste un număr mult mai mare de cetăţeni sârbi decât au ei asupra unor cetăţeni români. În Banatul românesc trăiesc 22.000 de sârbi, însă pe Valea Timocului există circa 154 de localităţi curat româneşti, peste 40 de localităţi mixte româno-sârbe, românii trăiesc de asemeni în 20 de oraşe din sudul Dunării, ajungând să reprezinte şi 90 la sută din populaţia unora. Iată de ce sârbii au admis că în Voivodina, unde numărul românilor este de câteva mii, să existe 40 de biserici româneşti, iar în Valea Timocului, unde sunt de zece ori mai mulţi, s-au opus şi la construcţia unui singur lăcaş de cult”, explică PS Daniil Stoenescu, episcop al românilor din Voivodina si Timoc.

Sfinţirea aşezământului de cult din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”

Sfinţirea aşezământului de cult din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”

Dar nimic nu-i poate împiedica pe românii timoceni să-şi menţină credinţa strămoşească şi să facă eforturi, alături de preoţi, pentru păstrarea tradiţiilor româneşti. În ultimii zece ani, românii de aici au început construcţia de biserici noi, împotriva tuturor opoziţiilor şi presiunilor la care au fost supuşi. Pe această linie a menţinerii spiritualităţii se înscrie şi sfinţirea bisericii ortodoxe româneşti din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”, aflată sub jurisdicţia Protopopiatului ,,Dacia Ripensis, în fruntea căruia se află preotul Boian Alexandrovici, care arată că „pentru noi, românii din Timoc, este un eveniment cu dublă semnificaţie: una spirituală, cealaltă istorică. După aproape 200 de ani se ridică într-un oraş din Serbia de nord-est un sfânt lăcaş”. Acest aşezământ de cult din Negotin urmează celor din Malainiţa, Isakova, Gorneana şi Bor, zidite de credincioşi în condiţii grele, dat fiind faptul că autorităţile publice locale şi cele ecleziastice sârbe se împotrivesc oficierii, în Timoc, Morava, Homolie şi sudului Dunării, a slujbelor în limba română.

Sfinţirea aşezământului de cult din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”

Sfinţirea aşezământului de cult din Timoc „Sf. Mucenic Ioan Valahul”

Prezenţa la sfinţirea bisericii a câtorva sute de români, din ţara-mamă, din Serbia, Bulgaria, Ungaria şi Suedia a demonstrat o dată în plus faptul că, în pofida vicisitudinilor istoriei, care i-au separat cândva, românii sunt uniţi. În numele spiritualităţii româneşti activează unul dintre preoţii cei mai respectaţi de către românii din Valea Timocului, adevărat exemplu de luptă pentru enoriaşii săi, este Boian Alexandrovici, Protopop al „Daciei Ripensis” şi vicar al Timocului, de asemeni luptător pentru păstrarea credinţei ortodoxe strămoşeşti şi al strânselor legături cu patria-mamă. Preotul Boian Alexandrovici se remarcă de numeroşi ani pentru acţiunea sa decisă în numele respectării de către statul sârb a drepturilor identitare, religioase, culturale şi cetăţeneşti în aşezările din Valea Timocului. Prelatul consideră că situaţia românilor, din această perspectivă, este una dramatică: „Statul în care trăim şi pentru a cărui formare au pierit strămoşii noştri prin războaie, acum ne tratează ca o mamă vitregă. Nu ne dau voie să ţinem de biserica neamului nostru  – Biserica Ortodoxă Română – nu ne dau voie să construim bisericile noastre, iar pe cele vechi ni le-au confiscat şi ocupat, fac presiuni zilnice şi creează o atmosferă în care românii să se simtă străini la casa lor şi să nu îndrăznească să îşi ceară drepturile. Legile nu se aplică, iar comportamentul autorităţilor locale faţă de noi este unul catastrofal”.

Comunitatea românească din Timoc, ca şi bisericile româneşti, întâmpină numeroase greutăţi în afirmarea identităţii naţionale, avertizează Boian Alexandrovici, care acuză faptul că Biserica Ortodoxă Română din Serbia de răsărit este considerată „ilegală”. Acestor dificultăţi li se adaugă cele venite din partea autorităţilor locale, care, potrivit preotului, „nu respectă propriile legi şi Constituţia sau le aplică selectiv”. Amintind de faptul că sârbii din România au propria Episcopie, Boian Alexandrovici face apel la reciprocitate de tratament.

 

 

Apreciere a calificării şi competenţelor

Reporter: editura August - 15 - 2015 Comments Off on Apreciere a calificării şi competenţelor

Apreciere a calificării şi competenţelor

Carol Roman

Carol Roman

Pe măsură ce compatrioţii noştri plecaţi la muncă în nord-vestul european, în ţări ca Germania, Belgia sau Olanda, îşi demonstrează capacitatea şi profesionalismul în aceste economii atât de competitive, tot mai multe voci afirmă că specialiştii şi muncitorii români sunt un real câştig pentru ţările gazdă. Zecile de mii de români aflaţi la muncă în aceste state se bucură de aprecierea angajatorilor şi îşi aduc o certă contribuţie la progresul ţărilor în care s-au integrat, demonstrând că pot face faţă cu succes provocărilor unor societăţi care, deşi reticente la început în faţa imigranţilor, au ajuns să respecte la adevărata valoare cunoştinţele şi performanţele românilor. De la medici la specialişti în tehnologia informaţiei şi de la lucrători în construcţii şi agricultură la funcţionari în instituţiile centrale europene, românii demonstrează zi de zi că reuşita este posibilă prin competenţe dovedite. Stau mărturie nenumăratele articole prin care mass-media din Germania în special, dar şi din Belgia şi Olanda, arată că forţa de muncă bine calificată din România suplineşte penuria din domenii cheie ale economiilor acestor state.

De ani buni, mesajul d-lui Nicolae Dumitru, preşedinte al Consiliului editorial al revistei şi Editurii „Balcanii şi Europa”, care editează Suplimentele „Români peste hotare”, este unul de susţinere pentru eforturile depuse de compatrioţii noştri în vederea integrării în Germania, Belgia şi Olanda, pentru reflectarea certelor lor calităţi profesionale şi ilustrarea tuturor aspectelor vieţii românilor care au migrat spre aceste state.

Este o realitate faptul că integrarea compatrioţilor noştri trebuie să se facă în condiţiile respectării depline a legislaţiei din aceste ţări, care este valabilă pe tot cuprinsul Uniunii Europene şi aplicabilă tuturor cetăţenilor din blocul comunitar.

Ne-am dori ca toţi românii care lucrează şi trăiesc în Germania, Belgia şi Olanda să facă diligenţele necesare pentru a se înscrie în evidenţele oficialităţilor române, aspect deosebit de important în vederea desfăşurării procesului electoral din ţară şi a rezolvării, după caz, a unor probleme ce apar în viaţa şi activitatea diasporei româneşti.

Suntem în continuare alături de diaspora românească şi vom continua demersul nostru publicistic.

Redacţia 

Migranţi calificaţi

Reporter: editura August - 15 - 2015 Comments Off on Migranţi calificaţi

Migranţi calificaţi

AeroportConform celui mai recent studiu al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Germania a devenit a doua cea mai preferată destinaţie pentru emigranţi după Statele Unite. În aceeaşi măsură se poate vorbi despre o preferinţă a imigranţilor calificaţi şi în cazul Olandei şi al Belgiei.
Peste un milion de imigranţi ajungeau în Germania în 2012, iar numărul românilor şi bulgarilor creştea cu 20% faţă de anul anterior, potrivit unui raport guvernamental publicat la vremea respectivă de „Rheinische Post”. Atunci, din cei peste un milion de imigranţi veniţi în Germania (cu 14% mai mulţi decât în 2011), aproximativ 117.000 erau români şi 59.000 bulgari, ceea ce reprezenta o creştere de 20%. Trendul a continuat şi în anii care au urmat, 2015 înregistrând un număr record de români sosiţi în Germania.

GermaniaUltimele date statistice arată că în 2014 numărul noilor sosiţi din România a ajuns la circa 88.000. În acelaşi timp, numărul străinilor care trăiesc în Germania a atins un nivel fără precedent: 8,2 milioane de persoane, reprezentând 10% din populaţia totală a ţării. În aceste cifre statistice, românii ocupă primul loc în ceea ce priveşte creşterea procentuală (31,9%), arată datele Oficiului Federal de Statistică „Destatis”, care mai punctează că ţara este în faţa celui mai mare număr de străini înregistrat vreodată de la debutul colectării datelor statistice cu privire la acest indicator, în 1967. „Ne aşteptăm ca în 2015 numărul românilor şi bulgarilor care trăiesc în Germania să crească în continuare. Dar nu sunt motive de îngrijorare, atât bulgarii, cât şi românii care vin în Germania pentru a munci sunt bine pregătiţi”, confirmă Frank-Jürgen Weise, director al Agenţiei Federale Germane pentru Muncă.

Piaţa muncii

Reporter: editura August - 15 - 2015 Comments Off on Piaţa muncii

Chapeau

Se caută lucrători români

Angajatorii din Spaţiul Economic European oferă prin intermediul reţelei EURES sute de locuri de muncă vacante. Angajatorii caută personal calificat în medicină, IT, construcţii, producţie mecanică, precum şi muncitori necalificaţi.

Detaliind, se observă că românii sunt căutaţi pentru o variată gamă de posturi printre care de medici, asistenţi medicali generalişti, factori poştali, ospătari, bucătari, mecanici echipamente pneumatice şi hidraulice, agenţi de pază, tehnicieni sisteme de securitate (alarmă şi supraveghere). În majoritatea acestor cazuri este vorba despre contracte pe perioadă nedeterminată, angajatorii solicitând cunoaşterea limbii germane.


IohannisExistă un fenomen care este semnificativ şi un câştig net pentru Germania. Este vorba despre migraţia forţei de muncă, calificată şi foarte calificată, care pleacă din România şi vine în Germania. Cunosc personal sute de astfel de persoane, ca să nu spun mii, care au plecat din România, au venit în Germania, s-au integrat perfect şi muncesc cu folos. Numărul celor care pleacă din România şi vin, de exemplu, în Germania, calificaţi, şi muncesc, este de multe ori mai mare decât numărul celor care sunt socotiţi migranţi ai sărăciei”

Klaus Iohannis,

 

Preşedinte al României

 


Piaţa muncii

Un mic miracol”

ITÎncetarea restricţiilor de liberă circulaţie a lucrătorilor români şi bulgari a dus la un „mic miracol” pe piaţa muncii din Germania, potrivit profesorului Herbert Brücker, de la Institutul de Cercetare privind Ocuparea Forţei de Muncă din Nürnberg, care a pregătit un studiu referitor la impactul liberei circulaţii a românilor şi bulgarilor în UE asupra Germaniei.

După nesfârşite polemici şi reacţii populiste violente în Germania (şi în alte ţări), generate de liberalizarea completă a pieţei muncii, s-a constatat că nu există nici un „abuz” privind beneficiile sociale în rândul imigranţilor din aceste ţări, opinează specialistul german. Dimpotrivă, rezultatele arată că libera circulaţie a determinat o creştere de 14% a angajărilor în rândul românilor şi bulgarilor, o cifră care sugerează că numărul persoanelor care şi-au găsit de lucru este mai mare decât cel al nou-veniţilor. Acest lucru este „un precedent în economia Germaniei”, adaugă prof. Brücker, care argumentează cu faptul că procentul mediu al celor care primesc indemnizaţii de şomaj sau alte ajutoare de la sistemul de protecţie socială a rămas relativ scăzut în cadrul celor două grupuri de imigranţi. Per ansamblu, „românii sunt printre grupurile de imigranţi cu integrarea cea mai de succes în societatea germană (la egalitate cu expaţii francezi, britanici şi nord-americani)”, notează şi publicaţia „Deutsche Welle”. Doar 7,1% dintre conaţionalii noştri din Germania sunt şomeri, cifră situată sub rata medie pe ţară, ceea ce atestă faptul că „un număr mare dintre românii şi bulgarii care s-au mutat în Germania de la începutul lui 2014 au o educaţie bună şi au fost în măsură să-şi găsească locuri bune de muncă”.

Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult