NUMARUL
195-196
Odată cu înscăunarea României în fruntea Consiliului Uniunii Europene, pentru o perioadă limitată, pe drept ...
Participanți: cunoscuți jurnaliști, personalități ale presei din România, care onorează publicația de numeroși ani: Eugen ...
În ultimii ani, turismul în zona balcanică a evoluat spectaculos. De la stațiunea Belek, din ...
- România reîntregită, stat unitar pe harta lumii La 18 ianuarie 1919 au început lucrările Conferinţei ...
O informație de presă ne lămurește despre adevărata stare de lucruri care domnește în rândul ...
- Putere, avere, ereditate - Numeroase state socotite a fi modele de democrație, și nu numai ...
Serbia este un spațiu creștin încă din secolul al IX-lea d.Hr. Preafericitul Părinte Irineu, Patriarhul ...
Considerate un tezaur al neamului, mănăstirile din nordul Moldovei sunt adevărate opere de artă, unice ...
Triunghiul planetar al momentului: America-China-Rusia  Relațiile dintre Rusia și Statele Unite, care au monopolizat decenii de-a ...
Cei cunoscuți sub numele de „whistleblowers” sunt acele persoane care lasă să se scurgă spre ...
Oligarhii ruși, îmbogățiți cu resursele patriei-mamă Deținătorii de averi însemnate din Rusia ultimelor decenii reprezintă un ...
Cândva am găsit o cărticică despre Teatrul „Cărăbuş” al celebrului actor Constantin Tănase, care „propune” ...

Articole din categoria ‘Se întâmplă în zilele noastre’

Migrant sau refugiat – două feţe ale dislocărilor umane

Reporter: editura December - 6 - 2015 Comments Off on Migrant sau refugiat – două feţe ale dislocărilor umane

Termenii „imigrant” şi „refugiat” sunt adesea confundaţi sau schimbaţi între ei, în ciuda diferenţelor majore dintre statutul celor două categorii. În aceste condiţii, considerăm oportun să reliefăm principalele repere ale acestor faţete ale exodului uman, cu atât mai mult cu cât Germania intenţioneazăînfiinţeze aşa-numite „zone de tranzit”, în care să fie separaţi migranţii economici de refugiaţi.

Înregistrarea migranţilor în SUA (anii 1900)

Înregistrarea migranţilor în SUA (anii 1900)

Migrantul este definit a fi acel cetăţean care îşi părăseşte ţara pentru a se stabili într-o alta. Face acest lucru de bunăvoie, din considerente care nu sunt constrângătoare, cum ar fi raţiuni economice, căutarea unei vieţi mai prospere, condiţii de educaţie superioare sau şanse sporite la a construi un viitor mai bun pentru el şi familia sa. Migranţii pot decide oricând să se întoarcă în propriile ţări şi, atât timp cât sunt în statul în care au migrat, se supun legislaţiei interne a acestuia. Mai exact, pot avea nevoie de vize, nu au acces imediat la adăpost, hrană sau cetăţenie. În plus, pot fi expulzaţi dacă nu respectă regulile ţării în care au ajuns. Cele mai recente date ale Organizaţiei Internaţionale pentru Migranţi estimează că annual circa 232 milioane de persoane (circa 3,25% din totalul populaţiei globale) migrează în alte state, cu alte 740 de milioane mutându-se din loc în loc în interiorul propriilor ţări. Aşadar, o mare masă de oameni dovedeşte în fiecare an o mobilitate care stă la baza multor statistici mondiale. De pildă, un sondaj „Gallup” din 2012 arată că, dacă ar avea şansa, 640 de milioane de adulţi ar migra în alte ţări (de trei ori mai mulţi decât cei care pun în practică această opţiune). Mai mult, numeroase studii arată că migraţia este profitabilă pentru multe state. Astfel, eliminarea barierelor are un efect semnificativ asupra Produsului Intern Brut la nivel mondial, care sporeşte, în urma mişcărilor de forţă de muncă şi intelect, cu cifre estimate între 67 şi 147%.

Hughenoţi fugind din Franţa (1685)

Hughenoţi fugind din Franţa (1685)

De cealaltă parte, refugiatul este considerat acel cetăţean care îşi părăseşte ţara pentru că nu are de ales. Mai exact, pleacă din cauza persecuţiilor, a războiului, a violenţelor, a instabilităţii politice, a dezastrelor naturale sau agresiunilor asupra sa din motive de apartenenţă la o religie, la o castă sau la o facţiune politică. Pe scurt, spre deosebire majoră de imigranţi, refugiaţii fug din calea unor periciole care le primejduiesc viaţa şi nu fac aceste mişcări de bunăvoie, din propria alegere. Iar diferenţele faţă de situaţia migranţilor continuă: în majoritatea cazurilor, refugiaţii nu se pot întoarce în ţările lor, fiind protejaţi de legislaţia internaţională care le conferă drepturi de bază, ca asigurarea unui adăpost, a unor beneficii sociale, a sprijinului pentru a găsi o slujbă şi a fi integraţi în ţările în care ajung. În plus, aceste persoane nu pot fi expulzate, întrucât asta ar însemna retrimiterea lor în locurile „în care le este ameninţată viaţa, arată „The New York Times”. Agenţia pentru Refugiaţi a Naţiunilor Unite estimează că la nivel global, aproape 20 milioane de persoane se află în situaţia de a fi fost nevoite să-şi părăsească locurile natale, încadrându-se în categoria refugiaţilor. De altfel, şi reîntoarcerea în ţările de provenienţă este foarte complicată. De regulă, conflictele care i-au gonit pe aceşti oameni din casele lor durează ani, iar mediul post-conflict nu mai este acelaşi, ceea ce înseamnă că li se încalcă dreptul de a se întoarce la aceleaşi condiţii pe care le aveau când au plecat.

Refugiaţi sirieni spre Europa

Refugiaţi sirieni spre Europa

O menţiune specială se cuvine statutului de solicitant de azil, aflat de asemeni sub protecţia legislaţiei internaţionale, care apără dreptul la condiţii minime de trai, dar rămâne la latitudinea statului vizat să acorde sau nu azil. De pildă, „în Marea Britanie, aceste persoane trăiesc în spaţii special destinate şi sub reguli stricte, cu un nivel minim de securitate socială”, punctează „The Guardian”.

Se poate observa din datele de mai sus că diferenţe majore separă statutul migrantului de cel al refugiatului şi că există legislaţie care reglementează situaţia fiecărei categorii. Şi totuşi, controverse continuă să apară, în special legate de evoluţia refugiaţilor care se îndreaptă în valuri spre Europa occidentală şi care, în opinia multor specialişti, într-adevăr fug din calea războiului şi a terorismului, dar în acelaşi timp caută şi condiţii economice şi de viaţă mai bune. Pot fi consideraţi şi refugiaţi, dar şi migranţi în acelaşi timp? „Europa se află în faţa celui mai semnificativ aflux de migranţi şi de refugiaţi din întreaga sa istorie. Împinşi de război şi terorişti, ca şi atraşi de perspectiva unei vieţi mai bune, sute de mii de oameni au părăsit Orientul mijlociu şi Africa, riscându-şi vieţile, sintetizează „BBC”. Această dilemă stârneşte încă multe dezbateri….

Scurt istoric

Ideea că o persoană care îşi caută adăpost într-un sanctuar nu poate fi vătămată datează din antichitate. În jurul anului 600 î. Hr., a fost chiar legiferat, de către regele Ethelbert de Kent, dreptul unui om de a găsi refugiu într-o biserică sau alt loc sfânt. Ulterior, în Evul Mediu, legi similare au apărut în toată Europa, dar abia mult mai târziu, după apariţia conceptului de apartenenţă la o naţiune, celor care treceau graniţele au început să le fie cerute acte de identificare, în care să le fie specificată naţionalitatea. Războaiele succesive care au sfâşiat continentul în secolele următoare au dus la nenumărate valuri de refugiaţi. Astfel, Edictul din 1685, care interzicea protestantismul în Franţa, a generat fuga din ţară a sute de mii de hughenoţi; pogromurile au dus la emigrarea în masă a peste două milioane de evrei care au fugit din Rusia între 1881–1920; Războaiele Balcanice (1912-1913) au făcut 800.000 de oameni să-şi părăsească în grabă căminele; în ultimele luni ale celui de-al doilea război mondial, circa cinci milioane de germani din Pomerania şi Silezia au fugit din calea Armatei Roşii, devenind refugiaţi (în plus, până la ridicarea Zidului Berlinului, în  1961, peste 563.000 de germani din est au cerut azil în Germania occidentală); în anul 1945, milioane de cetăţeni ruşi care se aflau în vest au fost repatriaţi împotriva voinţei lor, în urma înţelegerii politice de la Yalta; un număr de peste cinci milioane de oameni figurau ca „dislocaţi” din URSS în vestul european la sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale.

4

Migranţi economici

Nu doar Europa a cunoscut acest fenomen. Câteva date succinte arată că, în timp ce continentul european a intrat într-o eră a păcii în ultimele decenii, Asia a cunoscut violenţe care au determinat exodul a peste patru milioane de sirieni, şase milioane de afgani, milioane de cetăţeni din Indochina şi peste 530.000 de azeri. La fel, în America latină, conflictele au gonit din ţările lor un milion de salvadorieni, sute de mii de cetăţeni din Nicaragua şi Guatemala fugind de asemeni din calea războaielor civile. Şi Africa este un tărâm al violenţelor de toate felurile, care antrenează valuri de refugiaţi. Menţionăm aici doar faptul că numărul acestora a crescut de la 860.000 în 1968 la 6.775.000 în 1992.

În ce priveşte migraţia, este suficient să amintim, în context, însăşi edificarea Statelor Unite ale Americii, ţară clădită de milioanele de emigranţi care au trecut Oceanul Atlantic începând cu anul 1600.

 

Ziduri între ţări

Reporter: editura December - 6 - 2015 Comments Off on Ziduri între ţări

Între 1945 şi 2011, numărul de ziduri care separă state din toată lumea a crescut de circa zece ori. Semne clare ale prezenţei conflictelor de toate felurile – etnice, statale, religioase, politice, sociale, militare etc – aceste limite sunt întotdeauna păzite cu armata şi arată că ţările care le-au ridicat nu admit „intruşi” pe teritoriile lor.

genericaÎn luna august a.c., Estonia anunţa că va construi un gard la graniţa cu Rusia, începând din 2018, „pentru a-şi întări securitatea şi pentru a proteja zona Schengen”. Gardul va avea o lungime de 110 kilometri şi o înălţime de 2,5 metri şi va fi din sârmă ghimpată. Letonia are, la rândul ei, planuri asemănătoare, „pe fondul creşterii numărului persoanelor care trec ilegal frontiera”. Cele două state baltice urmează o tendinţă care s-a acutizat odată cu ridicarea de către Ungaria a unui zid antirefugiaţi la graniţa cu Serbia, după ce Parlamentul ungar a aprobat acest lucru în urma valului de migranţi care tranzitează această ţară în drumul spre Europa occidentală. Pe lângă aceste exemple recente, pe teritoriul european există încă din 1974 zidul din interiorul Ciprului, sau „zidurile păcii” din Irlanda de Nord, mai exact din Belfast şi Derry, care separă comunităţile catolice şi protestante. Uniunea Europeană însăşi este delimitată prin garduri de alte zone. Amintim, în context, pe cel de la graniţa UE de pe teritoriul Bulgariei, care separă blocul comunitar de Turcia în dreptul localităţii Slivarovo. De asemeni, există gardul dintre Spania de Maroc, pe care refugiaţii africani încearcă încontinuu să-l escaladeze. Interesant de menţionat este faptul că Marocul are la rându-i un gard din sârmă ghimpată marcat cu tranşee şi minat, care desparte ţara „de atacurile trupelor separatiste din Sahara de Vest”, notează „The Washington Post”.

georgia-osetiaÎnaintând spre est, se remarcă gardul de sârmă dintre Georgia şi Osetia de Sud, pe care trupele ruseşti l-au construit în anul 2013 pentru a marca „independenţa” celei de-a doua. Şi Fâşia Gaza este încadrată de ziduri, şi dinspre Israel, şi dinspre Egipt. În primul caz, se poate trece doar printr-o barieră existentă din 1994. În cazul gardului cu Egiptul, se poate menţiona faptul că în 2009 această ţară a început construcţia unui gard metalic subteran considerat „zidul ruşinii” în lumea arabă. Irakul este de asemeni un spaţiu al zidurilor cu vecinii. În primul rând există cel din capitala Bagdad, ridicat în anul 2007 de decidenţii americani şi destinat să separe suniţii de şiiţi. Deşi a fost intenţionat a fi temporar, construcţia separatoare a rămas să confirme persistenţa nesiguranţei religioase din această ţară. De asemeni, Irakul are ziduri la graniţele cu Arabia Saudită, Iran şi Kuwait.

SUA - MexicŞi rivalitatea dintre India şi Pakistan, state care sunt puteri nucleare, este marcată de un zid de separare. În anul 2003, invocând „pericolul reprezentat de militanţi, India şi-a marcat graniţa cu un gard de sârmă ghimpată. Aceeaşi modalitate a folosit-o pentru a-şi delimita hotarul cu Bangladesh, de data aceasta argumentând cu „prevenirea migraţiei ilegale”. Dată fiind configuraţia contestată a acestui zid ridicat în 1993, între cele două ţări au avut loc numeroase incidente de frontieră şi sute de morţi s-au înregistrat pe „lista neagră” a încercărilor de a-l trece. Nu departe din perspectivă geografică, mai exact între Malaezia şi Tailanda, un alt zid din beton şi metal este menit „a descuraja contrabanda şi a întări securitatea” (oficial) şi de a feri Malaezia de „contagiunea comunistă” din Tailanda (neoficial). Totodată, de tristă notorietate este şi zidul de sârmă ghimpată dintre Coreea de Sud şi Coreea de Nord, existent de circa 60 de ani şi care este considerat „ultima frontieră a războiului rece”, dat fiind faptul că simbolizează separarea clară dintre două ideologii opuse.

UngariaPeste ocean, Statele Unite ale Americii au construit din 2006 încoace un zid care separă ţara de Mexic, după nenumărate episoade de violenţe, criminalitate, trafic de droguri şi imigraţie ilegală. De remarcat este faptul că în anul 2010, preşedintele Barrack Obama a suspendat o parte din proiect, pentru ca această construcţie de demarcaţie să fie îmbunătăţită tehnologic.

O scurtă privire spre Africa arată că şi aici există cel puţin un caz: gardul de sârmă electrificată dintre Botswana şi Zimbabwe, la iniţiativa celei dintâi, care a acuzat în anii 2000 afluxul record de imigranţi din ţara vecină. Considerat „o ofensă la adresa drepturilor omului”, acest element de separare se întinde pe sute de km. şi este păzit cu armata.


De la căderea Zidului Berlinului, 40 de state ale lumii au construit ziduri împotriva a 64 dintre vecinele lor” („The Economist”)

Roxana Istudor