16
November , 2018
Friday
Ioan C. Popa – cunoscut publicist În acest an, redacţia revistei noastre a primit numeroase corespondenţe ...
Primul deceniu al independenței de stat autoproclamate în Kosovo, fostă provincie autonomă a fostei Republici ...
O privire de ansamblu asupra strategiei Rusiei pentru zona Balcanilor este de natură să reflecte ...
Aproape fără excepţie, biografiile oficiale îl prezintă pe Mihai Ghimpu drept „unul dintre puţinii oameni ...
Românii rămân cei mai numeroşi dintre străinii din Spania. Cum văd ei situaţia în care ...
Mircea Eliade, filosof, istoric, scriitor, ziarist, a trăit intens în România convulsiile social-politice ale perioadei ...
Conferinţa Studenţilor, Profesorilor şi Cercetătorilor Români din Marea Britanie - ediţia a V-a – În această toamnă ...
În 1940, României, singură între doi giganţi militari agresivi - Germania şi URSS - i ...
În ultimele secole, majoritatea economiștilor au căzut de acord că libertatea comerțului este un lucru ...
– evoluţie într-un an al crizelor la nivel internaţional - Dl. Teodor Baconschi, ministrul român al ...
Popoarele lumii sărbătoresc 65 de ani de la încheierea celui de al doilea război mondial. ...

Articole din categoria ‘Vechii inamici actuali parteneri’

Blocul Franţa-Germania

Reporter: editura September - 14 - 2018 Comments Off on Blocul Franţa-Germania
Istoricul relaţiilor franco-germane este relevant pentru ce poate rezulta din percepţia corectă asupra meandrelor istoriei. După secole de neînţelegeri, unele derulate sângeros şi încheiate nefericit, deceniile din urmă au plasat Franţa şi Germania în postura de state-nucleu ale constructului european. 

Charles de Gaulle si Konrad Adenauer

Integrarea europeană a început în note foarte optimiste, dar în timp diferenţele dintre statele membre cer tot mai multe eforturi pentru coeziune. Aceste eforturi sunt susţinute constant de Franţa şi Germania, aliate surprinzătoare, dat fiind istoricul celor două. Şi nu este vorba numai despre conflictele lor anterioare, ci şi despre faptul că au rămas două culturi foarte deosebite, două popoare cu mentalităţi pe alocuri diametral opuse. În primul rând poate fi menţionată bariera de limbă – nu doar că francezii şi germanii nu au niciun punct comun la acest capitol, dar oficialităţile şi structurile lor administrative folosesc preponderent limba engleză, străină pentru ambele naţiuni. Alte proocări sunt la nivel de percepţie. De exemplu, cele două state au viziuni foarte diferite asupra economiei, energiei, mediului înconjurător, migranţilor, văd chiar funcţionarea însăşi a statului şi rolul său în moduri diferite, care au ieşit la iveală fără menajamente în anii de criză economică, notează „New York Times”. Pe scurt, dacă pe de o parte francezii văd utilitatea statului în faptul că este un element de stabilitate, planifică şi conduce la nivel central, germanii sunt la polul opus: sceptici în faţa intervenţiilor statului în sectorul public şi privat, susţinând puternic ideea de clasă mijlocie şi situându-se împotriva tiparului de „ocrotire” a afacerilor. Demn de menţionat este faptul că teribila conflagraţie mondială din 1939-1945 a fost punctul care a răsturnat viziunea fiecăreia dintre cele două societăţi, aducând-o la modelul prezent. 

Gerhard Schroder si Jacques Chirac

Marea turnură în relaţiile dintre cele două state a început cu punerea în practică a acestor noi tipuri de viziune de către preşedintele francez Charles de Gaulle şi cancelarul german Konrad Adenauer, lideri care au sesizat potenţialul uriaş al unei colaborări între cele două ţări. Tratatul de la Élysée, din 1963, a oficializat o reconciliere care pentru mulţi părea imposibilă. „Ce s-a petrecut între cele două state în perioada de după război este aproape un miracol”, consideră Christiane Deussen, director al Casei „Heinrich Heine” din Paris. În timp, preietenia franco-germană, pe care mai toată lumea occidentală o numeşte astăzi „axa Franţa-Germania”, s-a statornicit şi a înflorit, în principal graţie unor relaţii foarte apropiate între liderii celor două popoare. Rând pe rând, Willy Brandt şi Georges Pompidou demonstrau că orice criză poate fi depăşită, Helmut Schmidt şi Valéry Giscard d’Estaing s-au dovedit arhitecţi redutabili ai Uniunii Europene, răzbătând împreună prin dificultăţi ca instituirea dolarului ca monedă globală de schimb, fiind, în acelaşi timp, iniţiatorii sistemului monetar european şi ai G6. 


Merkel si Sarkozy

Gerhard Schröder şi Jacques Chirac continuau linia cooperării franco-germane. Fostul preşedinte francez rezuma în 2003 relaţiile dintre cele două ţări şi sensul pe care vor merge: „Franţa şi Germania formează o comunitate de destin care trebuie să devină o forţă propulsoare în serviciul Europei”. La rândul său, actualul cancelar german Angela Merkel a demonstrat aceeaşi linie vizavi de Franţa. Legătura politică strânsă cu fostul preşedinte Nicolas Sarkozy a ajutat cele două state să „ţină cârma” constructului european în anii unei crize economice de proporţii globale. Relaţiile cordiale au fost perpetuate cu preşedintele François Hollande pe timpul mandatului acestuia, iar în prezent, liderul german şi şeful de la Élysée, Emmanuel Macron, pregătesc o reformă de anvergură la nivelul Europei Unite. În faţa celor doi giganţi europeni stau alte provocări – urmările „Brexit”, politica protecţionistă a SUA, competiţia acerbă din partea marilor economii asiatice, frământările interne la nivelul statelor membre (ascensiunea naţionalismului şi populismului, criza migraţiei, deficitele democratice care se manifestă în unele state din est). 

 


Lecţiile trecutului

Franţa şi Germania au fost inamici secole la rând. Unele dintre cele mai marcante momente de conflict au fost Războiul din 1870-1871, în urma căruia Germania devenea o naţiune unită, iar Franţa pierdea hegemonia europeană, apoi catastrofalele războaie mondiale, care au reconfigurat întreaga lume şi au lăsat ambele ţări sleite şi ruinate. În ciuda faptului că de mai multe ori militari germani au mărşăluit prin Paris sau că francezii au izbutit în multe rânduri să se ridice victorioşi în conflicte armate cu Germania, lecţiile unei istorii sinuoase au fost învăţate de ambele părţi, dovadă stând evoluţiile din ultima jumătate de secol. 
Descarca revista in format pdf

Evenimente

Premiile Uniunii Ziaristilor Profesionisti - Lansarea volumului "În balansul vremurilor" -

Lansarea volumului 'În balansul vremurilor'

Uniunea Ziaristilor Profesionisti din România a premiat cele mai prestigioase creatii publicistice din anul 2015, din toate domeniile - presa scrisa, audiovizuala, carte de gen - în cadrul unei manifestari de înalta tinuta.

Marele Premiu a revenit cartii "ÎN BALANSUL VREMURILOR" - "volum-reper al jurnalismului românesc", dupa cum a punctat juriul, sub semnatura publicistului Carol Roman, director general al revistei "Balcanii si Europa".

Citeste mai mult